Psalmii 68
68
Către mai marele pe care,
Ceata de cântăreți îl are.
Psalmul acesta, negreșit,
De David e alcătuit;
Psalmul acesta, totodată,
Drept o cântare se arată
1Atunci când Domnul Se ridică,
Se risipesc, cuprinși de frică,
Vrăjmașii Lui și-I fug din cale.
Pier dinaintea Feței Sale!
2Cum este fumul dus de vânt,
Tu-i risipești pe cei ce-Ți sânt
Vrăjmași. Cum se topește-n foc
Ceara, pier și cei răi, pe loc,
Din fața Domnului. Dar cei
3Care-s neprihăniți – doar ei –
Saltă mereu, de veselie
Și nu mai pot de bucurie.
4Lui Dumnezeu să Îi cântați
Și al Lui Nume-L lăudați!
Faceți un drum, pe cari să vie
Cel care trece pe câmpie.
„Domnul” e numele ce-l are;
Vă bucurați dar, fiecare!
5Tată le e orfanilor
Și-Apărător văduvelor,
El – Dumnezeu – cari Se vădește
Că în locaș sfânt locuiește.
6Celor care sunt părăsiți,
Le dă familii. Fericiți,
Se află prinșii de război,
Căci El îi izbăvește-apoi.
Aceia cari se răzvrătesc,
În loc uscat doar locuiesc.
7Când cu poporul ai ieșit,
Doamne, și-n frunte ai pornit
Și ai trecut peste câmpie
Pe drumurile din pustie,
8Pământul s-a cutremurat;
S-a topit ceru-nspăimântat,
Sinaiu-ntreg s-a zguduit
Atunci când Domnul S-a ivit
Și L-au văzut pe Cel pe care,
Israel, Dumnezeu, Îl are.
9O ploaie-ai dat Tu, peste noi
Și-astfel ai întărit apoi,
Ceea ce Ți se arăta
A fi drept moștenirea Ta
Care, atunci, era vădită
Că de puteri este sleită.
10Oamenii Tăi, astfel, intrară
Și-au locuit apoi în țară,
Căci ea fusese pregătită
Prin bunătatea Ta vădită.
11Femeile, de peste fire,
Se-adună în mare oștire
Și vor aduce daruri bune,
Când Domnul un cuvânt va spune.
12Aceia care-s împărați
Ai oștilor, toți fug speriați
Iar celei care-acasă șade,
Să-mpartă prada i se cade.
13Pe când în staule ședeți
Cu toții și odihnă-aveți,
Pe-aripile de porumbel
Argint s-a pus; are pe el,
Pene de-un galben auriu.
14Când Cel care e veșnic viu
Și-Atotputernic a pornit
Prin țară și i-a risipit
Pe împărați, mi se părea
Că, în Țalmon, parcă ningea.
15Munți ai lui Dumnezeu, și voi
Munți ai Basanului apoi –
Cu piscuri multe-mpodobiți –
16Oare de ce îl pizmuiți
Pe muntele lui Dumnezeu,
Ales fiind spre-a fi mereu,
Locaș împărătesc? Se știe
Că Domnul, pentru veșnicie,
În el are să locuiască
Și are să împărățească.
17Carele Domnului, apoi,
Se numără – să știți dar voi –
Cu douăzecile de mii
Și-asemenea cu mii de mii,
Iar Dumnezeu Se dovedește
Că-n al lor mijloc se găsește
Când din Sinai, pe-aripi de vânt,
Se-ndreaptă spre locașul sfânt.
18Suit-ai pe-nălțimi apoi,
Unde-ai luat prinși de război;
Și oameni ai luat în dar.
Cei răzvrătiți veni-vor iar,
Ca lângă Domnul Dumnezeu
Să locuiască, tot mereu.
19Să fie binecuvântat
Al nostru Domn cari, ne-ncetat,
Poartă povara noastră grea
Și mântuire-o să ne dea.
20El, pentru-ntregul Său popor,
E Domnul izbăvirilor.
De grijă, El o să ne poarte
Și-apoi ne va scăpa de moarte.
21Da, Dumnezeu o să zdrobească
Dușmanii și-o să-i nimicească.
Zdrobește creștetul celor
Robiți de făr’delegea lor.
22Domnul a glăsuit apoi:
„Îi voi aduce înapoi,
Chiar din Basan și am să pot,
Din fundul mării, să îi scot,
23Ca să-ți cufunzi al tău picior
În sânge, iar a câinilor
Limbă să poată să își ia
Partea ce i se cuvenea
Din carnea celor care – iată –
A fi ai tăi vrăjmași se-arată.”
24Ei văd cum intră Dumnezeu –
Cari este Împăratul meu –
În sfântul Său locaș, din munte.
25Toți cântăreții merg în frunte,
Iar lângă ei se-alăturau
Cei care instrumente au,
În mijlocul fecioarelor
Care dau glas timpanelor.
26Să-L binecuvântați, mereu –
În adunări – pe Dumnezeu!
Cei cari sunteți din Israel
Să-L binecuvântați, pe El!
27Iată-i pe toți cei care vin:
Întâi, tânărul Beniamin,
Cari stăpânește peste ei.
Iată-i apoi și pe acei
Care în Iuda sunt mai mari,
Cu ceata lor. Apoi cei cari
Peste Neftali stăpânesc
Și peste Zabulon domnesc.
28Iată că al tău Dumnezeu,
Puternic te-a făcut, mereu.
Doamne, să întărești apoi,
Tot ce-ai făcut Tu pentru noi,
În Templul Tău. Prea bine știm
29Că daruri, la Ierusalim,
Au să-Ți aducă cei aflați
Peste popoare-ncoronați.
30Fiara din trestii, înfricată,
Precum și-a taurilor ceată
Având alăturea de ei
Pe ai popoarelor viței,
Calcă-n picioare pe cel care,
Plăcerea, în argint, își are.
Popoarele care iubesc
Războaiale, se risipesc!
31Vin din Egipt aceia cari
Se dovedesc a fi mai mari,
Iar Etiopia își ține
Mâinile-ntinse-atunci când vine
Și-aleargă către Dumnezeu.
32Cântați-I Domnului, mereu,
Voi împărați de pe pământ!
Să-L lăudați pe Cel Prea Sfânt!
33Cântați Celui ce Se vădește
Că peste ceruri călărește!
Din înălțimea cerului,
Se-aude glasul Domnului.
34Slavă să-I dați lui Dumnezeu,
Căci măreția Lui, mereu,
E peste Israel aflată
Și-n ceruri este așezată
Puterea Lui, neîncetat.
35Vai, cât ești Tu de-nfricoșat,
În sfântul Tău locaș. Mereu,
Poporului Său, Dumnezeu
Îi dă putere și tărie.
Binecuvântat, Domnul fie!
Selectat acum:
Psalmii 68: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca