Psalmii 59
59
Către mai marele pe care,
Ceata de cântăreți îl are.
De David fost-a întocmit
Cântul, atunci când a fugit
De Saul, care-l urmărise
Și-n casă se adăpostise.
Saul a pus oști să-nconjoare
Casa, voind să îl omoare.
„Nu nimici”, este chemată
Astă cântare minunată
1Ai milă, Dumnezeul meu!
Mă scapă de vrăjmași, mereu,
Și mă păzește de acei
Cari se vădesc dușmani ai mei!
2Mă scapă de răufăcători,
De cei, de sânge, iubitori,
3Pentru că iată, mă pândesc,
Căci să-mi i-a viața urmăresc.
Sunt niște oameni răi și vor
Să-mi facă rău. Voiesc să mor,
Cu toate că-s nevinovat
Și n-am făcut nici un păcat!
4Nevinovat eu mă găsesc,
Dar totuși ei mă urmăresc.
Doamne, ascultă! Te trezește,
Ieși înainte-mi și privește!
5O, Doamne al oștirilor
Și al lui Israel popor,
Scoală acuma! Te grăbește
Și neamurile pedepsește!
Să nu ai milă și-ndurare
Față de vânzătorii care,
Iată, au fost descoperiți
Precum că sunt nelegiuiți!
6Ei se întorc – seară, de seară –
Și-asemeni câinilor ei zbiară,
Când ocolesc zidul pe care
Cetatea, împrejur, îl are.
7Din gura lor, răul țâșnește.
Pe buze, sabia lucește
Și zic: „Cine aude oare,
Căci nu e nimenea sub soare?”
8Tu Doamne, însă, râzi de ei
Și în batjocură îi iei
Căci neamurile adunate,
De Tine fost-au spulberate.
9Orice putere ar avea,
În Tune e nădejdea mea,
Pentru că doar la Dumnezeu,
Scăpare îmi găsesc, mereu.
10Domnul, în cale-mi, Se ivește
Și văd astfel, cum se-mplinește
Dorințele ce le nutresc
Față de cei ce mă gonesc.
11Să nu-i ucizi – ca să asculte
Al meu popor și să nu uite –
Ci fă-i doar să se pribegească
Și-n urmă să se prăbușească.
Doboară-i Tu, căci Dumnezeu
Și scut ești – pentru noi – mereu!
12Ale lor guri păcătuiesc
La orice vorbă ce-o rostesc.
De-aceea, chiar a lor mândrie,
Voiesc drept cursă, să le fie;
Ei spun minciuni doar și blesteme,
Căci de nimic n-au a se teme.
13Să-i spulberi cu a Ta mânie!
Să-i prăpădești, să nu mai fie!
Fă-i ca să afle că, mereu,
În Iacov, este Dumnezeu
Și că puterea Lui se-ntinde,
Încât pământul îl cuprinde.
14Ei se întorc – seară, de seară –
Și-asemeni câinilor ei zbiară,
Când ocolesc zidul pe care
Cetatea, împrejur, îl are.
15Căutând hrană, rătăcesc
Prin noapte, dar nu o găsesc.
16Eu însă, Doamne, voi cânta
De-a pururea, puterea Ta.
Din zori de zi, fără-ncetare,
Vesti-voi bunătatea-Ți mare,
Pentru că Tu Te dovedești,
Turn de scăpare că îmi ești
Și ocrotire am găsit,
Când de necaz am fost lovit.
17Tăria mea Te-ai arătat
Și-am să Te laud, ne-ncetat!
Iată că Domnul Dumnezeu,
Cu mine, bun a fost, mereu.
O, Dumnezeul meu Cel Mare,
Tu ești al meu turn de scăpare.
Selectat acum:
Psalmii 59: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca