Psalmii 57
57
Către mai marele pe care,
Ceata de cântăreți îl are.
De David este-alcătuit
Cântul, atunci când a fugit
În peșteră, căci se temea
De Saul care-l urmărea.
Un cânt de laudă-i vădit
Psalmul acesta, negreșit
1Arată milă, Domnul meu,
Față de mine, tot mereu!
Încredere, în Tine, are
Sufletul meu. Loc de scăpare,
La umbra aripilor Tale,
Îmi caut eu, pe a mea cale,
Și-aștept să treacă peste mine,
Nenorocirea care vine.
2Către Cel Prea Înalt, mereu
Eu strig, pentru că Dumnezeu,
Știu că lucrează pentru mine.
3Din ceruri, izbăvirea-mi vine,
Cu toate că vrăjmașul meu,
Ocări, mi-aruncă, tot mereu.
Doar bunătate o să-mi vie
Și-asemenea credincioșie,
Din ceruri, de la Dumnezeu.
4Iată, acum sufletul meu
Se afl, între lei culcat.
În jurul meu s-au adunat
Oameni cari varsă flăcări. Ei
Au dinți-asemeni unor lei;
Săgeți și suliți s-au vădit
A le fi dinții negreșit,
Iar limba lor – de-asemenea –
Este la fel ca sabia.
5Doamne, ascultă ce îți cer:
Te rog, Te-nalță peste cer,
Iar slava Ta să se întindă
Și-ntreg pământul să-l cuprindă!
6Un laț au pus în fața mea;
Sufletul mi se-ncovoia;
O groapă mare mi-au făcut,
Însă în ea, ei au căzut.
7Tare mi-e inima, mereu,
În al meu Domn și Dumnezeu.
Din instrumente am să-I cânt,
Cât voi trăi pe-acest pământ.
8Suflet al meu, trezește-te
Degrabă și-ntărește-te!
Harfe și alăute-apoi,
Iute treziți-vă și voi!
Mă voi trezi, mă voi trezi!
Mă voi trezi, în zori de zi!
9Pe Dumnezeul nostru mare,
Îl laud eu, printre popoare,
Iar printre neamuri, câte sânt,
Ale Lui laude le cânt.
10Căci bunătatea Domnului
Ajunge-n ‘naltul cerului.
Credincioșia-I, ne-ncetat,
Până la nori s-a ridicat.
11Doamne, ascultă ce îți cer:
Te rog, Te-nalță peste cer,
Iar slava Ta să se întindă
Și-ntreg pământul să-l cuprindă!
Selectat acum:
Psalmii 57: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca