Psalmii 55:1-7

O, Doamne, Dumnezeul meu, Să iei aminte, tot mereu, La ruga mea! Nu Te ascunde! Ascultă-mă și îmi răspunde! Eu rătăcesc bătut de vânt – Necontenit – și mă frământ Din pricina zarvei pe cari, O fac vrăjmașii mei cei tari Și pentru că sunt apăsat De către cei răi, ne-ncetat. Nenorociri, aruncă ei, Asupra mea și alor mei. De pasul mea, vor să se ție, Căci urmărit sunt, cu mânie. Inima-mi e înspăimântată, De spaima morți-mpresurată. Groază și frică – uneori – M-apucă și mă trec fiori. Atuncea zic în acest fel: „Asemeni unui porumbel, Aripi dacă eu aș avea, Să zbor din lume aș putea, Să caut loc pentru odihnă, Unde să pot să stau în tihnă!” Să fug aș vrea, într-un loc care Este la mare depărtare. De aș putea, aș vrea să fiu Departe, într-un loc pustiu. Acolo vreau să îmi găsesc Un loc, unde-am să locuiesc.

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Psalmii 55:1-7