Psalmii 50
50
Asaf e cel care-a urzit,
Psalmul acesta, negreșit
1Domnul vorbește! Dumnezeu
Cheamă pământul, tot mereu,
De la ivirea soarelui
Și pân’ la asfințitul lui.
2Iată că Domnul strălucește
Chiar din Sion, cari se vădește
Desăvârșita întrupare
A frumuseții ce o are.
3Iată că Domnul nostru vine!
În fața Lui, un foc se ține
Și o puternică furtună
În jurul Său El Își adună,
Iar focul ce Îl însoțește,
Mistuitor se dovedește
4Spre cerurile cari sus sânt –
Și-asemenea și spre pământ,
Cu glas de tunet a strigat,
Poporul când Și-a judecat:
5„Strângeți de-ndată pe toți cei
Care sunt credincioși ai Mei
Și cari, prin jertfă, au făcut
Un legământ, cum am cerut!”
6Cerul, atunci, o să vestească
Dreptatea cea dumnezeiască,
Căci judele e Dumnezeu.
7Ascultă dar, popor al Meu,
Pentru că am să-ți vorbesc iar.
Israele, ascultă dar,
Și am să te-nștiințez căci Eu
Sunt singurul tău Dumnezeu.
8Nu pentru jertfele pe care
Mi le aduci, primești mustrare,
Căci jertfele ce le socot
A fi drept arderea de tot
Sunt necurmate-n fața Mea.
9Nevoie, Eu nu voi avea,
Tauri din casa ta să iau,
Și nici pe ai tăi țapi nu-i vreau,
10Căci dobitoacele ce sânt
Pe fața-ntregului pământ –
Cu-ntregul lor număr de mii,
Fie-n păduri sau pe câmpii,
Ori sunt în munți împrăștiate –
Doar ale Mele sunt, cu toate.
11Știu păsările munților,
Iar fiarele câmpiilor
Sunt toate numai ale Mele.
12De Mi-ar fi foame, pot, din ele,
Ca să mănânc după plăcere
Și n-am nimic ție a-ți cere,
Căci lumea, cu tot ce e-n ea –
De bună seamă – e a Mea.
13Mănânc Eu, oare, carnea lor,
Adică a taurilor?
Sânge de țapi, oare, beau Eu?
14Doar mulțumiri, lui Dumnezeu,
Să-I aduci jertfă. Ne-ncetat,
Să împlinești ce I-ai jurat,
Celui Prea-Nalt, precum vorbești.
15Mă cheamă dar, când te găsești
În strâmtorare. Atunci Eu
Te izbăvesc, iar tu, mereu,
Ai să Mă proslăvești pe Mine,
Căci iarăși îți va merge bine!
16Domnul, din ceruri, a privit
Și celui rău El i-a vorbit:
„Ce-Mi tot înșiri legea, mereu,
Și ai doar legământul Meu
17În gura ta, când tu urăști
Mustrările ce le primești
Și înapoia ta ai pus
Cuvintele ce ți le-am spus?
18Cu hoții, tu te însoțești;
Cu preacurvarii te unești.
19Dai drumul gurii către rău
Și vicleșug în jurul tău
Limba-ți urzește ne-ncetat.
20De-asemenea, ai căutat
Ca împotriva celui care
Îți este frate, din născare,
Întotdeauna să vorbești.
Pe frate’ tău îl clevetești,
Deși e fiul mamei tale.
21Asta faci tu, pe a ta cale.
Cu toate că Eu am tăcut,
Știu tot ceea ce ai făcut.
Iată că ți-ai închipuit
Că sunt cu tine, negreșit.
Am să te mustru, iar apoi,
Sub ai tăi ochi Eu pune-voi
Toate pe câte le-ai făcut,
Crezând că Eu nu te-am văzut!
22Seamă luați voi cari, mereu,
Uitați de Domnul Dumnezeu,
Ca nu cumva să vă sfâșii
Și să vă șterg dintre cei vii,
Căci n-o să fie nimenea,
De-a vă scăpa din mâna Mea.
23Cel care, mulțumire, știe –
Drept jertfă – să-Mi aducă Mie,
Acela doar Mă proslăvește.
Doar omul care își păzește
Cărarea, parte va avea
Să vadă mântuirea Mea.”
Selectat acum:
Psalmii 50: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca