Psalmii 5
5
Către mai marele pe care,
Ceata de cântăreți îl are.
Iată cuvintele-adunate
Spre-a fi cu flaute cântate.
Psalmul acesta, negreșit,
De David e alcătuit
1Pleacă-Ți urechea, Domnul meu,
La ne-nsemnatele-mi cuvinte!
Ascultă-mi Tu, suspinul greu
2Și-apoi Te rog să iei aminte,
Mereu, la strigătele mele –
O Doamne, al meu împărat –
Căci către Tine urcă ele.
Ție, mă rog, neîncetat.
3Ascultă-mi glasul, dimineața,
Când ruga mi-o îndrept spre Tine,
Când înspre Tine-mi ridic fața
Și-aștept pentru că știu prea bine
4Că tu nu ești un Dumnezeu
Căruia, răul, să Îi placă;
Cel rău, de-asemenea, știu eu,
Că orișice are să facă,
Să locuiască-n preajma Ta
5Nu poate. Lângă ochii Tăi,
Nicicând nu vor putea a sta
Nici cei nebuni și nici cei răi.
Pe toți cei care săvârșesc
Fărădelegi, Tu îi urăști;
6Toți cei care minciuni rostesc
Pierduți sunt, căci îi pedepsești.
7Dar eu, prin marea-Ți îndurare,
Pot ca să intru-n casa Ta
Și să mă-nchin, cu frică mare,
În sfântu-Ți Templu, când voi sta.
8O Doamne, însoțește-mi pașii
Pe calea cea plăcută Ție,
Pentru că mulți îmi sunt vrăjmașii!
Fă Doamne, netedă, să fie
9Cărarea Ta sub ai mei pași,
Căci nu-i nimic adevărat
În gura a lor mei vrăjmași;
În inimi, ei au adunat
Doar răutăți, fără-ncetare;
Pe-ale lor limbi aflate sânt
Cuvintele lingușitoare –
Gâtul le e ca un mormânt.
10Lovește-i Doamne, de îndat’,
Asemeni celor vinovați,
Și după sfatul ce l-au dat,
Să-i faci să cadă secerați.
În mijlocul păcatelor
Pe care ei le săvârșesc,
Să tăvălești numărul lor,
Căci iată-i cum se răzvrătesc
Chiar împotrivă-Ți. Atunci toți
11Cei care se încred în Tine,
Veseli vor fi, că doar Tu poți
Ca să îi aperi, cel mai bine.
Tu vei fi Doamne, bucurie
Pentru acei care iubesc
Numele Tău. Tu faci să vie
12Peste cei cari se dovedesc
Neprihăniți – neîncetat –
Din cer, o binecuvântare
Și ca un scut i-a-nconjurat
Bunăvoința Ta cea mare.
Selectat acum:
Psalmii 5: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca