Psalmii 38:1-4

Nu mă mustra, fără-ncetare, Doamne-n mânia Ta cea mare Și nu îngădui să vie, Asupra mea, a Ta urgie. A Ta săgeată m-a-nțepat, Iar mâna Ta m-a apăsat. În carnea mea, neîndoios, Nimic nu este sănătos, Din pricina mâniei Tale Cari a ieșit în a mea cale. Vlaga, din oase, mi-a pierit, Pentru că am păcătuit. Fărădelegea mea, mereu, De-asupra-i, peste capul meu Și precum o povară grea, Neîncetat m-apasă ea.