Psalmii 30
30
Psalmul acesta, negreșit,
De David fost-a pregătit,
Pentru cinstirea Domnului,
Chiar la sfințirea Casei Lui
1Te-nalț Doamne, căci m-ai săltat
Și pe vrăjmași nu i-ai lăsat
Ca să se bucure de mine.
2Când eu strigat-am către Tine,
Iată că Tu m-ai ascultat
Și vindecare-apoi mi-ai dat.
3Prin al Tău mare ajutor –
Din locuința morților –
Sufletul meu s-a ridicat.
Doamne, viață din nou, mi-ai dat,
Pentru că Tu m-ai scos afară
Dintre cei care se-ndreptară
Spre groapă, morții aruncați.
4Lui Dumnezeu să Îi cântați
Voi cari, de El, sunteți iubiți!
Să-L lăudați, să preamăriți
Numele Lui Cel Sfânt, mereu!
5Mâniile lui Dumnezeu
O clipă-ntunecă-a Lui față,
Dar îndurarea-I ține-o viață:
Seara – de plânsul o să vie –
În zori veni-va veselie.
6Când mi-a mers bine, am gândit:
„În veci voi fi de neclintit!”
7Bunăvoința Ta cea mare
M-a așezat pe-un munte tare…
Dar Ți-ai ascuns fața de-ndat’,
Și-atuncea eu m-am tulburat.
8Degrabă, către Dumnezeu
Mi-am îndreptat cugetul meu.
În disperare am strigat
Și-n felu-acesta m-am rugat:
9„Ce-ai să câștigi de risipești
Sângele meu? De ce voiești,
O, Doamne, ca să mă omori
Și-n groapă-apoi, să mă pogori?
Poate țărâna să Îți dea
Vreo laudă? Sau poate ea
Să ducă vestea – să se știe –
Despre a Ta credincioșie?
10Ascultă, Doamne, al meu glas
Și milă ai, în acest ceas,
Iar după îndurarea-Ți mare,
Ajută-mă în strâmtorare!” –
11De ochiul Tău am fost văzut
Și-ndată mi s-a prefăcut,
În veselie, tânguirea,
Căci Tu adus-ai izbăvirea.
Sacul de jale mi-ai desprins
Și-am fost cu bucurie-ncins,
12Ca nu cumva inima mea –
Mută – în al meu trup, să stea,
Ci să Îți cânte, tot mereu.
De-a pururea Te laud eu!
Selectat acum:
Psalmii 30: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca