Psalmii 138
138
1Din inimă, Te laud eu
Și laude Îți cânt mereu,
În fața dumnezeilor.
2Vin înainte-Ți, temător,
Ca să mă-nchin în Templu-Ți sfânt
Și Numelui Tău să Îi cânt,
Mereu, pentru a Ta-ndurare
Și-a Ta credincioșie mare,
Căci a Ta faimă s-a mărit
Când, ce-ai promis, ai împlinit.
3În ziua-n care Te-am chemat,
De-ndată Tu m-ai ascultat.
Îmbărbătare am primit,
Iar sufletul mi s-a-ntărit.
4Toți împărații care sânt
Pe fața-ntregului pământ,
Au să Îl laude mereu,
Pe-al nostru Domn și Dumnezeu,
Atunci când fi-vor auzite
Cuvintele de El rostite.
5Vor lăuda căile Lui,
Căci mare-i slava Domnului!
6Domnul e sus, dar – negreșit –
Vede pe cel ce e smerit
Și îl cunoaște de îndat’,
Pe cel care e îngâmfat.
7În strâmtorare când sunt eu,
Mă-nviorează Dumnezeu.
Tu Îți întinzi mâna spre cei
Cari se vădesc dușmani ai mei,
Iar dreapta Ta mă întărește
Și mântuire-mi dăruiește.
8Domnul sfârși-va ce-a-nceput,
Ceea ce are de făcut,
Căci bunătatea Domnului
Ține în veacul veacului.
Doamne, nu părăsi pe cale,
Lucrările mâinilor Tale.
Selectat acum:
Psalmii 138: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca