Aduceți laude, mereu,
Pentru al nostru Dumnezeu,
Fiindcă Domnul e Cel care
E bun și plin de îndurare,
Iar îndurarea Domnului
Ține în veacul veacului!
Aduceți laude, mereu,
Pentru al nostru Dumnezeu,
Căci îndurarea Domnului
Ține în veacul veacului!
Să-L lăudați pe Dumnezeu –
Pe Domnul domnilor – mereu,
Căci îndurarea Domnului
Ține în veacul veacului!
Să-L lăudați pe Dumnezeu,
Pentru că numai El, mereu,
Se-arată-a fi singurul cari
Înfăptuiește minuni mari,
Iar îndurarea Domnului
Ține în veacul veacului!
Să-L lăudați pe Dumnezeu,
Pentru că numai El, mereu,
Se-arată a fi priceput
Căci cerurile le-a făcut,
Iar îndurarea Domnului
Ține în veacul veacului!
Să-L lăudați pe-Acela care,
Numai prin brațul Său cel tare,
Pământu-acesta l-a întins
Peste al apelor cuprins,
Iar marea îndurare-a Lui
Ține în veacul veacului!
Pe-Acela care a putut,
Luminători să fi făcut,
Căci îndurarea Domnului
Ține în veacul veacului!
Pe-Acela care a putut
Ca soarele să-l fi făcut,
Pe cer să-l pună, să vegheze
Și ziua să o lumineze,
Căci îndurarea Domnului
Ține în veacul veacului!
Pe-Acela care a putut,
Lună și stele de-a făcut,
Pe cer le-a pus, ca să vegheze
Și noaptea să o lumineze,
Căci îndurarea Domnului
Ține în veacul veacului!