Psalmii 129
129
Psalmul acesta-ncântător
E o cântare-a treptelor
1Din tinerețe, negreșit,
Destul eu fost-am asuprit!
Să spună-ntregul Israel,
Dacă nu s-a-ntâmplat astfel!
2Destul eu fost-am asuprit,
Însă nu am fost biruit.
3Plugari-arau spinarea mea
Și brazde lungi trăgeau pe ea.
4Dar Dumnezeu este Cel care
Tăiat-a frânghia pe care
O aveau oamenii cei răi,
Căci El e drept, pe-ale Lui căi.
5Cei care, ură, îi arată
Sionului, fie – de-ndată –
Plini de rușine, iar apoi –
Speriați – să deie înapoi!
6Fie ca iarba răsărită
Pe-acoperișuri, ofilită,
Fără s-o smulgă nimenea!
7Secerătorul n-o s-o ia,
Cel care legă snopi – la fel –
Nu are să o ia nici el.
8Nici călătorii nu rostesec:
„Pacea Părintelui ceresc –
Și binecuvântarea-I mare –
Fie cu voi, cu fiecare!”
„Vă binecuvântăm, mereu,
În Numele lui Dumnezeu!”
Selectat acum:
Psalmii 129: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca