Psalmii 114
114
1Când al lui Israel popor –
Din țara Egiptenilor –
Fusese gata ca să iasă,
Atunci când a lui Iacov casă –
De la un neam străin – ieșise,
2În Iuda, Domnul Își găsise
Un loc anume, pe pământ,
Pentru locașul Său cel sfânt.
Stăpân ajunse Domnu-astfel,
Peste întregul Israel.
3Aceste lucruri le-a zărit
Marea și grabnic a fugit.
Iordanul le-a văzut și-apoi
Și-a întors apele-napoi.
4Munții, din locul lor de veci,
Sărit-au ca niște berbeci,
Iar dealurile, după ei,
Au țopăit ca niște miei.
5Ce ai tu mare, de-ai fugit?
Iordane, ce te-a îngrozit?
De ce-ți întorci apa-napoi?
6Dar munților, ce aveți voi,
Încât ajuns-ați să săltați
Ca și berbecii cei speriați?
Ce aveți voi, dealurilor,
Făcând asemeni munților?
De ce vă luați după ei
Și țopăiți ca niște miei?
7Cutremură-te ne-ncetat
Pământule, înspăimântat
În fața Domnului pe care
Drept Dumnezeu, Iacov Îl are,
8Cari poate – după cum Îi place –
Stânca în iaz a o preface
Sau cari, din cremene, ușor,
Poate să scoată un izvor.
Selectat acum:
Psalmii 114: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca