Chezaș – copile – de te-ai pus
Pentru un altul, de ai spus
Cu gura ta – și-astfel ești prins
De-al tău cuvânt ce înadins
Rostitu-l-ai – fiind legat
Prin vorba care ți-a zburat,
De-un om – căci ai făgăduit –
Te zbate dar, ca izbăvit
Să fii, pentru că ești căzut
În a lui mână. Deci văzut,
Trebuie-acuma, ce să faci.
Degrabă ai să te îmbraci
Și mergi, purtat pe-aripi de vânt,
Să-l cați pe-acel om. La pământ,
Cu fața, te vei arunca
‘Nainte-i și vei încerca
Atât de mult să stăruiești,
Până când ai să izbutești
Să îl convingi ca, dezlegat,
De ceea ce ai cuvântat,
Să te socoată. Să nu dai
Somn ochilor, până nu ai
Primit de la el, dezlegare!
Deci caută, fără-ncetare,
Să scapi din mâna omului
Cum scapă vânătorului,
O căprioară sau din laț –
De-al păsărarului lung braț –
Cum scapă-o biată zburătoare.
Scapă de-a omului prinsoare!
Cel leneș meargă la furnică
Și chiar dacă-i atât de mică,
Cărarea să i-o urmărească
Și astfel să se-nțelepțească.
Ea n-are căpetenie;
Priveghetor, stăpân, ea-și e.
Totuși vara, la seceriș,
Își strânge hrana, căci furiș,
Vremea din urmă o alungă.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
