Cei care sunt neprihăniți,
Întotdeauna sunt urâți
De cei, de sânge, însetați,
Deși ei sunt priviți ca frați.
Dar viața lor e ocrotită
De lumea cea neprihănită.
Cel prost patima-și dezvelește;
Dar înțeleptul și-o strunește.
Când cel care pe tron va sta,
Minciunii, crez va arăta,
Atuncea slujitorii lui
Vor fi argați ai răului.
Omul sărac și cel bogat
Se întâlnesc neîncetat,
Pentru că Domnul – e știut –
Pe amândoi că i-a făcut
La fel, din lut când i-a luat
Și ai lor ochi i-a luminat.
Un împărat ce dovedește
Că drepte judecăți rostește,
Își întărește, pe vecie,
Scaunul său pentru domnie.
Nuiaua însă, și certarea
Au să aducă ascultarea
De sfaturile cele bune
Și au să dea înțelepciune.
Copilul, slobod pe-a sa cale,
Face rușine mamei sale.
Atunci când cei răi se-nmulțesc,
Păcatele mereu sporesc;
Dar cei buni, însă, au să-i vadă
Pe toți cei răi cum au să cadă.
Pe fiul tău, să-l pedepsești
Și-odihnă ai să dobândești
Din parte-i, iar pe-a ta cărare
Îți va aduce desfătare.
Când nu există nici o știre
Dată printr-o descoperire
Dumnezeiască, fără frâu
Este poporul, în desfrâu;
Dar fericire dobândește
Cel care legea o păzește!
Nu prin cuvinte-i pedepsit
Robul cel care a greșit,
Căci chiar dacă-nțelege, n-are
Ca să îți deie ascultare.
De vezi un om care vorbește
Nechibzuit, nădăjduiește
Mai multe de la un nebun,
Căci el este cu mult mai bun.
Sluga, cari din copilărie,
Deprinsă-i în răsfăț să fie,
O să ajungă mai târziu,
Să creadă că îți este fiu.
Cel mincinos certuri stârnește;
Iar cel furios păcătuiește.
Mândria este, bunăoară,
Aceea care îl coboară
Pe om; însă cine-i smerit,
Cu cinste este răsplătit.
Cel cari cu-n hoț prada-mpărțește,
Acela viața își urăște.
Frica de om s-a arătat
Cursă, celui ce s-a speriat;
Dar cel ce crede-n Dumnezeu,
Neînfricat va fi, mereu.
Bunăvoință, mulți doresc
De la acei ce stăpânesc;
Dar Dumnezeu e Acel care
Dreptate-i dă la fiecare.
Scârbă sunt cei nelegiuiți,
Pentru toți cei neprihăniți;
Pe cel ce-n adevăr pășește,
Cel rău cu scârbă îl privește.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
