Proverbe 24
24
1Nu-l pizmui pe omul rău!
Nu te dori în rândul său!
2Căci cel rău, la prăpăd, gândește,
Iar gura lui, rele, vorbește.
3O casă temelia-și pune
Și crește prin înțelepciune;
Priceperea o întărește,
Iar în cămări îi stivuiește
4Stiința, doar lucruri plăcute
Și bunătăți nemaivăzute.
5Deșteptul tare se vădește;
Cel priceput își oțelește
6Vlaga, mereu. O bătălie,
Prin chibzuință, o să fie –
Întotdeauna – câștigată,
Iar biruința-i căpătată
Prin marele număr de sfetnici
Ce dovedesc că-s oameni vrednici.
7La-nțelepciune nu se saltă
Nebunul, căci ea-i prea înaltă.
N-o va atinge niciodată
Și va tăcea, la judecată.
8Omul care, la rău, gândește,
Doar răutate dovedește.
9Nebunul, în gând, ne-ncetat,
Nu va avea decât păcat;
Iar omul batjocoritor,
O scârbă le e tuturor.
10Dacă-n necaz ai să slăbești,
Putere mică dovedești.
11Să îi salvezi pe osândiți,
Pe cei ce-s morții hărăziți;
Încearcă să îi faci scăpați,
Pe cei ce-aproape-s junghiați.
12Dacă tu spui: „Ah! N-am știut!”,
Chiar crezi că Domnul n-a văzut?
El, care inimi cercetează
Și care suflete veghează,
Nu știe gândul omului?
Nu va da El, fiecărui,
Numai răsplata potrivită
Cu fapta ce-a fost săvârșită?
13Mănâncă fiule, din miere:
E dulce și-ți va da plăcere,
Îndulcind cerul gurii tale,
Cu zahărul miresmei sale.
14La fel, înțelepciunea-i bună:
În al tău suflet o adună.
Atuncea când o s-o găsești,
Un viitor ai să-ți clădești;
Nădejdea nu-ți va fi tăiată,
Ci dimpotrivă, ajutată!
15Nelegiuitule, nu-ntinde
Curse, în care vrei a-l prinde
Pe omul cel neprihănit!
16Nu știi? Oare n-ai auzit?
Neprihănitul se ridică
De șapte ori, chiar dacă pică!
Însă cei răi se prăbușesc:
Nenorocirile-i zdrobesc!
17Vrăjmașul tău, când va cădea,
Să nu te bucuri! Atuncea
Când are să se poticnească,
Inima-ți nu se veselească,
18Pentru că dacă ești văzut
De Dumnezeu – iar ce-ai făcut
Nu-I e pe plac – El ar putea
Să Își întoarcă furia.
19Să nu te mânii pe cel rău,
Nu pizmui avutul său.
20Căci cel de rele făcător,
Lipsit este, de viitor.
21Tu teme-te de Dumnezeu
Și de-mpărat, copilul meu!
Nu te-aduna cu cei stricați,
Cu oamenii ne-astâmpărați!
22Căci lor, de-odat’, o să le vie
Moartea și cine, oare, știe
Al amândurora sfârșit!
23Ascultă ce au mai gândit
Cei înțelepți: „Nu este bine,
La judecată, a se ține
Seamă, de fața omului.”
24Cel care spune răului
„Ești bun!”, acela-i blestemat
De neamul său și, ne-ncetat,
Popoarele au să-l urască;
25Dar cei care-au să dovedească
Dreptate-n ale lor lucrări,
Primi-vor binecuvântări.
26Răspunsul bun e-asemănat
Cu un sărut, pe buze dat.
27Întâi, fă-ți lucrul tău, afară –
La câmp – și-apoi doar, vino iară
De te apucă să zidești
Și-o casă să îți construiești.
28Să nu vorbești necugetat
De-al tău aproape, că-i păcat.
Sau ai găsit, cumva, o cale,
Să-nșeli cu spusa gurii tale?
29Să nu spui: „Cum mi-a făcut el,
Am să îi fac și eu, la fel!
Îi văd faptele! Deci voi ști
Cum trebuie a-l răsplăti!”
30Știu o câmpie peste care,
Cel leneș, stăpânire, are.
Alături de ogorul lui,
Se află via omului
Ce s-a vădit lipsit de minte.
31Pe amândouă – ia aminte –
Creșteau, în voie, numai spini,
Acoperiți de mărăcini,
Iar zidul ce le-a-mprejmuit,
De mult, fusese prăbușit.
32Atent, la toate, m-am uitat
Și-nvățătură am luat.
33„Să stau și să mai dorm puțin!
Încrucișate să îmi țin
Mâinile, să mă odihnesc!”…
34Aceia cari așa gândesc,
Grabnic sunt prinși de sărăcie
Și ca un hoț are să vie
Lipsa, lovind neașteptat,
La fel ca omul înarmat.”
Selectat acum:
Proverbe 24: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca