Voi, Filipenilor, știți bine,
Căci legături, n-avea cu mine,
Nici o Biserică apoi,
Excepție fiind doar voi,
În ceea ce e cu privire
La „dare”-ntâi, și la „primire”,
Atunci când eu, la început,
În Macedonia-am trecut,
Ca să-mi urmez menirea mea,
De-a duce Evanghelia.
Când, la Tesalonic apoi,
Eu am ajuns, mi-ați trimis voi –
O dată, sau de două ori,
Fiind, astfel, îndurători –
Câte ceva, dintre acele,
Ce trebuiau, nevoii mele.
Nu după daruri, umblu eu,
Ci dimpotrivă, cat mereu,
Câștigul care prisosește,
Și vouă, doar, vă folosește.
De toate am și sunt bogat.
Traiul îmi e îmbelșugat,
De-atunci, de când am dobândit,
Prin fratele Epafrodit,
Tot ceea ce trimis-ați voi,
Spre a mă scoate din nevoi…
O jertfă bună, pregătită
Ca o mireasmă potrivită,
Plăcută, pentru Dumnezeu,
Bine primită-apoi. Mereu,
Pentru a voastră trebuință,
El să arete-ngăduință
Și să-ngrijească, precum știe,
După nespusa-I bogăție,
În slava Sa, în ceruri, sus,
În Domnul nost’, Hristos Iisus.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
