Gândul acesta, ne-ncetat –
Cari în Hristos a fost aflat,
Să îl aveți, în voi, mereu.
Măcar că al lui Dumnezeu
Chip, îl avea, El n-a luat,
Ca pe un lucru de-apucat,
Faptul că El se dovedea,
Cu Dumnezeu, asemenea,
Ci dimpotrivă, S-a lăsat,
Pe Sine însuși, dezbrăcat,
Luând un chip al robilor,
Asemenea oamenilor.
La-nfățișare-a fost găsit,
Ca și un om. El S-a smerit
Și S-a făcut ascultător,
Până la moarte – fraților –
Și încă moartea ce-o aduce
Doar răstignirea, de pe cruce.
De-aceea, L-a și înălțat,
Nespus de mult, și-apoi I-a dat
Un Nume nou, chiar Dumnezeu,
Nume cari, mai pe sus, mereu,
Este, față de orice nume
Aflat sub soarele din lume.
În acest Nume-al lui Iisus,
Orice genunchi – din cer, de sus,
Din lume sau de sub pământ –
Se va pleca. Limbi, câte sânt