YouVersion
Pictograma căutare

Filipeni 1:9-20

Filipeni 1:9-20 BIV2014

Necontenit, mă rog apoi, Tatălui nostru, pentru voi, Ca dragostea să vă sporească Și cunoștința să vă crească, Spre a putea, apoi, să știți, Mereu, ca să deosebiți Care sunt lucrurile-alese Și cum trebuiesc înțelese, Ca să puteți să fiți curați Și ca să nu vă-mpiedicați, Până în acea zi, în care, Domnul Iisus Hristos apare; Să fiți dar plini – deasupra firii – De roadele neprihănirii, Prin Domnul nost’, Hristos Iisus, Spre slava Tatălui de Sus. Vreau să vă spun, dragii mei frați, Căci trebuie ca să aflați Că-mprejurările în care Mă aflu, în a mea lucrare, Făcut-au ca, necontenit, Ceea ce-am propovăduit – Adică Evanghelia mea – Câștig să poată a avea Și să înainteze bine. Într-adevăr, toți – despre mine – În toată curtea-mpărătească – Sau unde-aveau să se găsească – Știu că, în lanțuri, am fost pus, Numai pentru Hristos Iisus. În felu-acesta, mai mulți frați – De al meu lanț, îmbărbătați – Au arătat, fără-ndoială, O foarte mare îndrăzneală, Vestind acest Cuvânt, mereu, Cari este de la Dumnezeu. E-adevărat, unii din ei, Din duh de ceartă – dragii mei – Și-mpinși de pizmă, au vorbit, Când, pe Hristos, ei L-au vestit; Dar alții, din bunăvoință, Mânați doar de a lor credință. Aceștia dar, au arătat Cum că din dragoste-au lucrat, Ca unii care știu că eu, Însărcinat am fost, mereu, Spre-a Evangheliei apărare. Primii – adică toți cei care, Din duh de ceartă, se vădesc Că, pe Hristos, ei Îl vestesc – Nu au avut un gând curat, Ci doar, mereu, au încercat A pune, lanțurilor mele, Alte necazuri, noi și grele. Dar ce ne pasă nouă, oare? Oricum ar fi astă lucrare – De ochii lumii doar purtată, Sau dintr-o inimă curată – Hristos e propovăduit În orice loc, necontenit. Iar pentru acest lucru, eu Am să mă bucur, tot mereu. Lucrul acesta – bine știu – Se va întoarce, mai târziu, Spre mântuirea mea apoi, Prin rugile pe care voi Le înălțați, neîncetat, Și-apoi prin ajutorul dat, De Duhul lui Hristos Iisus. Nădejdea mea-i în Cel de Sus, Și știu, într-adevăr, prea bine, Că nu voi fi dat de rușine – Apoi – în față-I, cu nimic. De-aceea, pot ca să vă zic, Cum că Hristos, întotdeauna, În al meu trup, va fi într-una, Cu îndrăzneală, proslăvit Prin viața mea, necontenit; Și proslăvit, de-asemenea, Va fi El și prin moartea mea.