Necontenit, mă rog apoi,
Tatălui nostru, pentru voi,
Ca dragostea să vă sporească
Și cunoștința să vă crească,
Spre a putea, apoi, să știți,
Mereu, ca să deosebiți
Care sunt lucrurile-alese
Și cum trebuiesc înțelese,
Ca să puteți să fiți curați
Și ca să nu vă-mpiedicați,
Până în acea zi, în care,
Domnul Iisus Hristos apare;
Să fiți dar plini – deasupra firii –
De roadele neprihănirii,
Prin Domnul nost’, Hristos Iisus,
Spre slava Tatălui de Sus.
Vreau să vă spun, dragii mei frați,
Căci trebuie ca să aflați
Că-mprejurările în care
Mă aflu, în a mea lucrare,
Făcut-au ca, necontenit,
Ceea ce-am propovăduit –
Adică Evanghelia mea –
Câștig să poată a avea
Și să înainteze bine.
Într-adevăr, toți – despre mine –
În toată curtea-mpărătească –
Sau unde-aveau să se găsească –
Știu că, în lanțuri, am fost pus,
Numai pentru Hristos Iisus.
În felu-acesta, mai mulți frați –
De al meu lanț, îmbărbătați –
Au arătat, fără-ndoială,
O foarte mare îndrăzneală,
Vestind acest Cuvânt, mereu,
Cari este de la Dumnezeu.
E-adevărat, unii din ei,
Din duh de ceartă – dragii mei –
Și-mpinși de pizmă, au vorbit,
Când, pe Hristos, ei L-au vestit;
Dar alții, din bunăvoință,
Mânați doar de a lor credință.
Aceștia dar, au arătat
Cum că din dragoste-au lucrat,
Ca unii care știu că eu,
Însărcinat am fost, mereu,
Spre-a Evangheliei apărare.
Primii – adică toți cei care,
Din duh de ceartă, se vădesc
Că, pe Hristos, ei Îl vestesc –
Nu au avut un gând curat,
Ci doar, mereu, au încercat
A pune, lanțurilor mele,
Alte necazuri, noi și grele.
Dar ce ne pasă nouă, oare?
Oricum ar fi astă lucrare –
De ochii lumii doar purtată,
Sau dintr-o inimă curată –
Hristos e propovăduit
În orice loc, necontenit.
Iar pentru acest lucru, eu
Am să mă bucur, tot mereu.
Lucrul acesta – bine știu –
Se va întoarce, mai târziu,
Spre mântuirea mea apoi,
Prin rugile pe care voi
Le înălțați, neîncetat,
Și-apoi prin ajutorul dat,
De Duhul lui Hristos Iisus.
Nădejdea mea-i în Cel de Sus,
Și știu, într-adevăr, prea bine,
Că nu voi fi dat de rușine –
Apoi – în față-I, cu nimic.
De-aceea, pot ca să vă zic,
Cum că Hristos, întotdeauna,
În al meu trup, va fi într-una,
Cu îndrăzneală, proslăvit
Prin viața mea, necontenit;
Și proslăvit, de-asemenea,
Va fi El și prin moartea mea.