Numeri 4
4
Slujbele chehatiților
1Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Și iată ce i-a poruncit:
2„Să faci, acum, o numărare,
A fiilor pe care-i are
Chehat, printre Leviți aflați.
Aceștia fi-vor numărați
După familiile lor
Și casele părinților,
3De la treizeci de ani în sus,
Pân’ la cincizeci. Îi vei fi pus,
În rândul lor, pe toți cei care
Se dovedesc a fi în stare,
În slujba cortului să fie,
Având în ei destoinicie.
4Iată ce slujbe au avut
Ai lui Chehat fii, de făcut,
La cortul întâlnirii; ele –
Adică slujbele acele
Cari pentru-ai lui Chehat fii sânt,
Privesc doar Locul cel prea sfânt.
5Atunci când tabăra pornește,
Aron și-ai lui fii trebuiește
Să vină-n cort și să îi dea,
Perdeaua, jos. Apoi, cu ea,
Acoperit voiesc să fie,
Chivotul pentru mărturie.
6Să pună o învelitoare,
Din piele de vițel de mare,
Deasupra ei și să întindă
Și un covor – cari s-o cuprindă,
În întregime – peste ea.
Covorul de peste perdea,
Doar în albastru, să-l lucrați.
Apoi, vor trebui luați –
Și puși – drugii chivotului,
Cari sunt pentru mutarea lui.
7Covoru-albastru să-l întindă,
Astfel încât el să cuprindă
Și masa ce se folosește
La pâinea care trebuiește
Pusă în fața Domnului.
Să pună-apoi, deasupra lui,
Străchini, cățuie, cești, potire,
Cari date sunt spre folosire
La jertfele de băutură.
Apoi, lângă a lor măsură,
Pusă urmează-a fi, de-ndată,
Pâinea ce trebuie-așezată,
Mereu, ‘naintea Domnului.
8Deasupra tuturor, să pui
Un alt covor; cărămizie,
Culoarea lui, voiesc să fie.
O piele de vițel de mare,
Să aibă, drept învelitoare.
Drugii vor trebui aduși
Și-apoi, la masă, vor fi puși.
9Un alt covor – de-asemenea,
Albastru – are să se ia.
Cu el, va fi acoperit
Sfeșnicul Meu și, negreșit,
Și candelele ce le are,
Mucările și cenușare
Și vasele sfeșnicului,
În care-i pus uleiul lui.
10Sfeșnicul dar – cu tot ce are –
În piele de vițel de mare,
Trebuie-n urmă, îmbrăcat
Și-apoi, pe targă, așezat.
11Altarul care-i întocmit
Din aur, trebuie-nvelit
Cu un covor albastru; iar
Peste acesta, pe altar,
Să pună o învelitoare,
Din piele de vițel de mare.
Drugii, apoi, vor fi aduși,
Căci la altar, trebuiesc puși.
12Să ia uneltele, pe care
Locașul Meu cel sfânt le are,
Și să le pună-ntr-un covor
Albastru; iar deasupra lor,
Să pună o învelitoare,
Din piele de vițel de mare.
Pe targă, ele vor fi puse,
Spre a putea, apoi, fi duse.
13Cenușa, în altar aflată,
Va trebui a fi luată.
Cu un covor, alcătuit
Din purpură, va fi-nvelit,
În urmă dar, altaru-acel.
14Se vor mai așeza pe el,
Uneltele din slujba lui:
Tigăile altarului –
Pentru cărbuni – lopețile,
Ligheane, furculițele,
Iar peste ele-o-nvelitoare,
Din piele de vițel de mare.
Drugii, apoi, vor fi aduși,
Căci la altar, trebuiesc puși.
15După ce au ca să sfârșească,
Aron și-ai lui fii să-nvelească
Locașul sfânt al cortului
Și-uneltele ce-s ale lui,
Vor trebui a fi chemați
Să vină-ai lui Chehat bărbați,
Căci lor le sunt încredințate
Acestea, spre a fi purtate.
Să nu se-atingă – țineți minte! –
Cumva, de lucrurile sfinte,
Să nu se-ntâmple, bunăoară,
Ca atingându-le, să moară.
Aceste lucruri sunt lăsate –
Din cort – pentru a fi cărate,
De cei care s-au numărat
Printre feciorii lui Chehat.
16Al lui Aron fiu, Eleazar
Să privegheze așadar,
Uleiul ce se folosește
La sfeșnic. El mai trebuiește
De a veghea, cu grijă mare,
Tămâia cea mirositoare,
Pâinea de punere-nainte
Și-uleiul pentru ungeri sfinte.
Să aibă grija cortului,
Cu tot ce-i aparține lui –
Deci cu locașul Meu cel sfânt
Și sculele cari, în el, sânt.”
17Domnul, lui Moise, i-a vorbit –
Și lui Aron – și-a poruncit:
18„Vegheați să nu-i primejduiți,
Ca să nu fie nimiciți
Bărbații Chehatiților,
Din mijlocul Leviților!
19Iată ce-aveți a face voi,
Ca să nu moară ei apoi,
Atuncea când aproape sânt
De Locul care e prea sfânt:
Aron și-ai săi fii vor avea
Grijă, să vină și să-i ia,
Să-i pună-apoi, pe fiecare,
La sarcina pe cari o are.
20Să nu intre – luați aminte! –
Să învelească lucruri sfinte,
Să nu se-ntâmple, bunăoară,
Cumva, ca-n acest fel, să moară!”
Slujbele gherșoniților
21Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Și iată ce i-a poruncit:
22„Să faci, acum, o numărare,
A fiilor pe care-i are
Gherșon, în Israel aflați.
Aceștia fi-vor numărați,
După familiile lor
Și casele părinților,
23De la treizeci de ani în sus,
Pân’ la cincizeci. Îi vei fi pus,
În rândul lor, pe toți cei care
Se dovedesc a fi în stare,
În slujba cortului să fie,
Având în ei destoinicie.
24Iată ce slujbe au avut,
Ai lui Gherșon fii, de făcut:
25Atunci când tabăra pornea,
Familia lui Gherșon ducea
Covoarele ce-alcătuiau
Cortu-ntâlnirii; mai cărau,
Apoi, a lui învelitoare,
Din piele de vițel de mare,
Perdeaua ușii cortului
26Și pânzele din curtea lui;
Ei mai duceau perdeaua care
Era drept ușă de intrare
În curte, funiile lui –
Aflate-n slujba cortului –
Precum și sculele acele
Care, legate sunt, de ele.
27În slujbele ce-s date lor –
Deci casei Gherșoniților –
Toți acești fii ai lui Gherșon
Sunt sub porunca lui Aron,
Precum și a fiilor lui.
Ei, la mutarea cortului,
În a lor grijă, vor fi pus,
Ceea ce vor avea de dus.
28Acestea-s slujbele pe care
Familia lui Gherșon le are,
La cortul Meu, de împlinit
Și totodată, de păzit.
Toți acești fii ai lui Gherșon,
De către fiul lui Aron,
Vor fi vegheați. Acela dar,
Are să fie Itamar.”
Slujbele fiilor lui Merari
29„Să faci apoi, o numărare
A fiilor pe care-i are
Merari-n Israel aflați.
Aceștia fi-vor numărați,
După familiile lor
Și casele părinților,
30De la treizeci de ani în sus,
Pân’ la cincizeci. Îi vei fi pus,
În rândul lor, pe toți cei care
Se dovedesc a fi în stare,
În slujba cortului să fie,
Având în ei destoinicie.
31Iată care e slujba lor –
Acea a Merariților –
În rânduiala cortului:
Vor duce scândurile lui,
Drugii și stâlpii ce îi are,
Precum și ale lor picioare;
32Stâlpii din curtea cortului,
Picioarele stâlpilor lui,
Țărușii, funiile lor
Pentru-ntărirea stâlpilor;
Uneltele ce țin de-acele
Lucruri, lăsate vor fi ele,
Pentru mutări, în grija lor –
Deci casei Merariților.
La toate, le spuneți pe nume,
Ca ei să știe ce anume
Au de făcut, ce-au de luat,
Și ce va trebui cărat.
33Acestea sunt slujbele lor –
Slujbele Merariților –
Pe care o să trebuiască,
La cortul Meu, să le-mplinească.
Să-și facă slujba așadar,
Vegheați fiind de Itamar.”
34Moise și-Aron au împlinit
Ceea ce Domnu-a poruncit.
Mai marii adunări-apoi,
I-au ajutat pe amândoi
Și au făcut o numărare
A fiilor pe care-i are
Chehat, în Israel aflați.
Aceștia fost-au numărați
După familiile lor
Și casele părinților,
35De la treizeci de ani în sus,
Pân’ la cincizeci – precum s-a spus.
În rândul lor, erau cei care
S-au dovedit a fi în stare,
În slujba cortului să fie,
Având în ei destoinicie.
36Astfel, ieșit-au două mii
Și șapte sute cincizeci fii,
37Atuncea când s-au numărat
Familiile lui Chehat.
În al lor număr, sunt cei care
S-au dovedit a fi în stare,
În slujba cortului să fie,
Având în ei destoinicie.
Moise și-Aron au împlinit
Ceea ce Domnu-a poruncit
Prin Moise-atunci când l-a chemat
Și când, poruncile, i-a dat.
38Ei au făcut o numărare
A fiilor pe care-i are
Gherșon, în Israel aflați.
Aceștia fost-au numărați
După familiile lor
Și casele părinților,
39De la treizeci de ani în sus,
Pân’ la cincizeci – precum s-a spus.
În rândul lor, erau cei care
S-au dovedit a fi în stare,
În slujba cortului să fie,
Având în ei destoinicie.
40Astfel, ieșit-au două mii
Și șase sute treizeci fii,
Atunci când fost-au numărați
Ai Gherșoniților bărbați.
41În al lor număr, sunt cei care
S-au dovedit a fi în stare,
În slujba cortului să fie,
Având în ei destoinicie.
Moise și-Aron au împlinit
Ceea ce Domnu-a poruncit,
Și astfel, fost-au numărați
Ai Gherșoniților bărbați.
42Ei au făcut o numărare
A fiilor pe care-i are
Merari-n Israel aflați.
Aceștia fost-au numărați
După familiile lor
Și casele părinților,
43De la treizeci de ani în sus,
Pân la cincizeci – precum s-a spus.
În rândul lor, erau cei care
S-au dovedit a fi în stare,
În slujba cortului să fie,
Având, în ei destoinicie.
44Erau, în număr de trei mii
Și două sute de copii,
Atunci când fost-au numărați
Ai Merariților bărbați.
45Acesta-i numărul celor
Din neamul Merariților.
Moise și-Aron au împlinit
Ceea ce Domnu-a poruncit,
Și astfel, fost-au numărați
Ai Merariților bărbați.
46Moise și-Aron și cu cei care
Mai mari erau peste-adunare,
În Israel – cum s-a cerut –
Încă un lucru-au mai făcut,
Pentru a fi totu-mplinit:
Au numărat neamul Levit,
După familiile lor
Și casele părinților,
47De la treizeci de ani în sus,
Pân’ la cincizeci – precum s-a spus.
I-au prins, în astă numărare,
Pe cei ce s-au vădit în stare,
În slujba cortului să fie,
Având, în ei, destoinicie.
48Erau în număr de opt mii
Cincisute și optzeci de fii,
Din ramura Leviților.
49Astfel, numărătoarea lor –
Așa cum Domnu-a poruncit
Prin Moise – s-a înfăptuit
Și fiecare a știut
Ceea ce are de făcut,
Căci tuturora li s-a spus,
Ce lucruri vor avea de dus.
Deci s-a făcut o numărare,
În tabără, la fiecare,
Așa cum Domnu-a poruncit,
Cu Moise-atunci când a vorbit.
Selectat acum:
Numeri 4: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca