Neemia 8
8
Citirea Legii
1În vremea când se potrivea
Luna a șaptea că-ncepea,
În ale lor cetăți ședeau
Cei cari din Israel erau.
Apoi, cu toți se adunară
Și la Ierusalim plecară.
În fața porții apelor,
S-a adunat acel popor
Și-apoi pe Ezra l-a chemat
Căci să citească, l-a rugat,
Legea, de Dumnezeu lăsată,
Care prin Moise a fost dată.
2Preotul Ezra a venit
Și oamenilor le-a citit
Legea lui Moise. Adunați,
Erau femei, cât și bărbați
Care, cu toți se dovedeau
Că Legea o înțelegeau.
Luna a șaptea începea,
Fiind întâia zi din ea.
3În fața porții apelor,
Ezra citi, pentru popor,
Legea, de Dumnezeu lăsată,
Care prin Moise a fost dată.
Din zori, citirea a-nceput,
Până amiază s-a făcut.
Atent, poporul s-a vădit,
Atunci când Legea s-a citit.
4Un jilț de lemn a fost adus
Și pe-o ‘nălțime a fost pus.
Ezra, pe jilț, s-a așezat.
Cei cari în dreapta lui au stat,
Au fost: Șema, cu Hilchia,
Cu Urie, Matitia,
Cu Anania și-n sfârșit,
Maaseia. Cei ce-au venit
Și-au stat la stânga, lângă el,
Au fost: Pedaia, Mișael,
Cu Hașbadana, Malchia,
Cu Meșulam de-asemenea,
Cu Zaharia negreșit
Și cu Hașum într-un sfârșit.
5Ezra deschise cartea-ndată,
Iar toată lumea adunată,
Iute-n picioare, s-a sculat.
6Ezra L-a binecuvântat
Pe Dumnezeul lor Cel mare
Și „Amin!”, zis-a fiecare,
Ținându-și mâinile-nălțate,
Către înalturi îndreptate.
Cu toți – în urmă – s-au plecat
Și Domnului s-au închinat.
7Cei care Legea-au tâlcuit
Și pe popor l-au lămurit,
Au fost: Bani, cu Șerebia,
Cu Iosua, cu Azaria;
Maaseia a mai venit;
Iamin și-Acub l-au însoțit;
Cu Șabetai și Hodia,
Chelita – de asemenea –
Cu Iozabad, iar la sfârșit
Hanan e cel care-a venit
Și cu Pelaia. Însoțiți,
Au fost aceștia, de Leviți.
Ei au vorbit poporului
Care ședea la locul lui.
8I-au deslușit Legea pe care,
Domnul lui Israel o are,
Încât cu toți s-au dumirit
Și-au înțeles ce s-a citit.
Prăznuirea sărbătorii corturilor
9Apoi, Neemia – cel care,
Rangul de dregător îl are –
Ezra – cari preot era, dar
Se dovedea și cărturar –
Și cu Leviții au vorbit
Poporului și-au glăsuit:
„Ziua aceasta, minunată,
Lui Dumnezeu Îi e-nchinată.
Acuma voi, atenți să fiți!
Nu plângeți și nu vă bociți!”
Poporu-ntreg se tânguia,
Când slova Legii se citea.
10Ei au mai zis: „Acum, plecați
Și, cărnuri grase, să mâncați.
Beți băuturi dulci, iar apoi –
O parte – să trimiteți voi
Și celor care n-au nimic,
Să aibă și ei, câteun pic,
Căci ziua asta minunată,
Domnului nostru-i e-nchinată.
Nu vă mâhniți, căci bucuria
Lui Dumnezeu vă e tăria.
11Leviții, prin popor, umblau,
Căci ei, pe oameni, căutau
Să-i potolească. „Tăceți dar,
Și nu vă mâhniți în zadar,
Căci ziua asta se arată
Sfântă a fi și minunată!”
12Întreg poporul a plecat
De a băut și a mâncat.
Apoi, trimis-au câteun pic,
Celor ce nu aveau nimic,
Căci înțeles-au – negreșit –
Cuvântul ce s-a tâlcuit.
13A doua zi, aceia cari,
Peste familii sunt mai mari,
Cu tot soborul de preoți,
Precum și cu Leviții toți,
La Ezra-au mers, să le vorbească
Și Legea să le-o tâlcuiască.
14În cartea Legii au găsit
Că Dumnezeu a poruncit,
Prin Moise, fiilor pe care
Neamul lui Israel îi are,
În corturi doar, să locuiască,
Atunci când au să prăznuiască
Acele sărbători cerute
A șaptea lună-a fi ținute.
15Atunci, în țară, au trimis –
Îndată – soli, prin care-au zis:
„Grabnic, la munte să plecați,
Căci trebuie să adunați
Crengi de măslin și mirt. Apoi,
Crengi de finic să strângeți voi;
De-asemenea, să nu uitați
Că trebuie să mai tăiați
Crengi din copacii cei stufoși
Și din măslinii rămuroși
Care sălbatici se vădesc.
Aceste crengi ne trebuiesc,
Căci vrem, din ele, mai apoi,
Să facem corturi, pentru noi,
Așa după cum Domnu-a zis
Și precum e, în Lege, scris.”
16Poporu-atunci, grabnic, s-a dus
Și crengi, din munte, a adus.
Pe urmă, corturi a făcut –
Așa precum i s-a cerut –
Pe-acoperișul caselor,
În curțile caselor lor,
În fața unei porți aflate
Chiar la intrarea în cetate –
Cari „a lui Efraim” se cheamă –
Și-n locul gol – de bună seamă –
Aflat în fața porților
Chemate „ale apelor”.
Chiar și la Templul Domnului –
Adică-n curtea Casei Lui –
Poporul, corturi, și-a făcut,
După cum Legea a cerut.
17Toți robii care-atunci scăpară
Și se întoarseră în țară,
Corturi, de-ndat’, și-au întocmit
Și-n ele-apoi, au locuit.
De pe când Iosua trăia –
Cari, al lui Nun fiu, se vădea –
Așa ceva nu s-a văzut,
Căci nimenea n-a mai ținut,
A corturilor sărbătoare.
A fost o veselie mare,
În ziua ‘ceea, negreșit.
18Din cartea Legii s-a citit,
Din prima zi când s-a văzut
Că sărbătoarea a-nceput,
Și până când ea s-a sfârșit.
O săptămână-au prăznuit
A corturilor sărbătoare
Și-apoi, o sfântă adunare,
A opta zi, ei au ținut,
Așa precum a fost cerut.
Selectat acum:
Neemia 8: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca