Când de pe munte-au revenit,
Pe ucenici, i-au regăsit
Înconjurați de mult popor.
Din rândul cărturarilor,
Mulți au venit și-i ascultau
Și întrebări, apoi, puneau.
Norodul, când văzu că vine
Iisus, fugi să I se-nchine.
El zise: „Despre ce vorbiți,
Cu ucenicii? Ce voiți,
Ca să aflați?” Atunci, un ins
Ieși în față, înadins,
Zicând: „Al meu fiu, nu e bine;
De-aceea, l-am adus la Tine.
Copilul este îndrăcit;
De un duh rău e stăpânit.
Când îl apucă, îl trântește
Jos, la pământ, și-l tăvălește;
De spume, gura îi e plină,
Dinți-i scrâșnesc, capu-i se-nclină,
Trupul – puțin – îi mai zvâcnește
Și-apoi, Doamne, înțepenește.
Pe ucenici, eu i-am rugat
Să-l vindece. Au încercat
Zadarnic, căci n-au reușit.”
Iisus, atuncea, a vorbit:
„O, neam necredincios și rău!
Cât voi mai sta în sânul tău?!
Cât să te sufăr Eu? Ei bine,
Copilul, să-l aduci la Mine!”
Părintele iute-a adus,
Copilu-n fața lui Iisus.
Duhul, de cum L-a observat,
Jos, la pământ, l-a aruncat
Și-apoi, l-a frământat cumplit,
Până când spume s-au ivit,
Umplând gura copilului.
Iisus i-a zis tatălui lui:
„De câtă vreme-așa îi vine?”
„De când era micuț, îl ține
Această boală” – el a spus.
„De multe ori, duhul l-a dus,
Să-l piardă. În foc, l-a zvârlit
Și-n apă, însă, n-a pierit.
Acuma, am venit la Tine.
Te rog, milă, să ai de mine!
De vrei, și dacă poți, cumva,
Îndură-Te și fă ceva!”
Iisus răspunse: „Zici: „De poți…”
Totu-i posibil, pentru toți
Aceia care au credință!
Nimic nu e cu neputință!”
Atunci, de lacrimi, înecat,
Sărmanul tată a strigat:
„Cred Doamne! Știu că-i cu putință!
Ajută, a mea, necredință!”
Când toți veniră-n jurul Său,
Iisus mustră acel duh rău:
„Duh mut și surd, ieși, imediat,
Afară, din acest băiat!”
Duhul, precum i-a poruncit
Iisus, afară a ieșit
Cu țipete-nfiorătoare.
A zgâlțâit copilul, tare,
Și la pământ l-a aruncat,
Ca mort, palid și nemișcat.
Mulți dintre cei care-au privit
Scena, au zis că „a murit!”
Dar, când, de mână, l-a luat
Iisus, copilul s-a sculat,
Fiind, acuma, sănătos,
Căci duhul îi fusese scos.
Iisus, în casă, a intrat,
De ucenicii Săi, urmat.
„Doamne, de ce, noi nu putem
Pe dracu-acesta, să-l scoatem?” –
Discipoli-ntrebară-n cor.
El zise ucenicilor:
„Dracul acesta, mut, a fost
Un soi ce iese doar cu post,
Cu rugăciuni, cu stăruință –
Deci, trebuie s-aveți credință.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
