Zise Iisus. El mai vorbea,
Încă, femeii, când sosiră
Doi slujitori, care-și vestiră
Stăpânul: „Fiica ți-a murit.
Deci, nu mai este nimerit,
Să-L necăjești pe-nvățător.”
„Nu asculta, de vorba lor” –
A zis, către Iair, Iisus –
„Tu crede doar!” Apoi, S-a dus –
Așa cum a avut în plan –
Cu Petru, Iacov și Ioan,
La casa lui Iair. Aici,
Mulțime multă – mari și mici,
Se tânguiau, plini de durere.
Iisus le-a zis: „Faceți tăcere!
De ce, deja, vă tânguiți,
Căci fata n-a pierit? Priviți:
Ea doarme doar.” Dar ei râdeau
Și în batjocură-L luau.
Iisus, pe toți, i-a alungat
Și-apoi, la Sine, a chemat
Părinții fetei, cu cei trei
Discipoli. Însoțit de ei,
În casa moartei, a intrat.
El, mâna fetei, a luat
În mâna Lui, și a rostit:
„Talita cumi” – tălmăcit,
E „Fiică, scoală-te, îți zic!”
Îndată-n trupu-acela mic,
Viața s-a-ntors, la vorba Lui,
Și-astfel, fiica fruntașului,
Dintre cei morți, a înviat.
Ușor, din pat, s-a ridicat,
Căci doisprezece ani avea.
Toți cei prezenți priveau la ea,
Uimiți de ce s-a săvârșit.
Iisus, atunci, le-a poruncit,
Cu strășnicie, să vegheze,
Taina-nvierii să păstreze,
Să nu mai afle nimenea,
Iar fetei, hrană, să îi dea.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
