El a mai spus: „Împărăția
Lui Dumnezeu, e ca și glia,
În care-un om a aruncat
Sămânță, când a semănat.
Fie că-i treaz ori ațipește,
Acea sămânță încolțește
Și se înalță de sub glie,
Însă, cum crește, el nu știe.
Singur, pământul său rodește:
Un verde fir, din care crește,
Încet, încet, un firav spic
Și-apoi, grâul deplin, voinic.
Când boabele s-au pârguit,
Al secerei timp a sosit.”
El le-a mai zis: „Ce va-nsemna,
Cu ce vom mai asemăna,
Împărăția Domnului?
E-asemenea grăuntelui
Cel de muștar, ce-a fost luat
Și-ntr-o grădină, semănat.
Muștarul este cel mai mic
Grăunte, dar va fi voinic,
Căci, după ce s-a înălțat,
Într-un copac s-a transformat
Și domină acea grădină
De zarzavaturi. Au să vină,
Stol, păsările cerului,
Să-și facă cuib, în frunza lui.”
Iisus, Cuvântul, le-a vestit,
Prin multe pilde. Le-a vorbit
Așa, să poată să-nțeleagă
Și-nvățătură să culeagă.
Domnul, în pilde, le vorbea,
Și-atunci numai, când rămânea
Singur, de-ai Săi doar însoțit,
El, pildele, le-a tălmăcit.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
