Iisus, în casă, a intrat;
Lumea, din nou, s-a adunat
Și a-nceput să-L îmbulzească,
De nu putea nici să prânzească.
Aflând, rudele lui Iisus,
Tot ce făcuse El, și-au spus:
„Haideți, cu toții să plecăm,
Degrabă, să Îl înhățăm,
Căci Și-a ieșit din minți!” La fel,
Și cărturarii, despre El,
Ziceau că „Este stăpânit
De Belzebul, căci, negreșit,
Că El, în scosul dracilor,
E ajutat de domnul lor.”
Iisus, la Sine, i-a chemat,
I-a privit blând, și-a întrebat:
„Satanei îi e oare-n plan,
Să-l dea afară pe Satan?
Aflați dar, că o-mpărăție,
Când dezbinată o să fie
În contră-și, fi-va pustiită.
De-asemeni, fi-va nimicită
Și casa care-i dezbinată
Și împotrivă-și ridicată.
Satan, dacă pe el s-a dat
Afară, este dezbinat.
Atunci, a lui împărăție
Nu va putea să se menție.
Nimeni nu o să năvălească,
La cel tare, să-l jefuiască,
‘Nainte de a-l fi legat.
Vă spun dar, cu adevărat,
Că omului îi sunt iertate
Și hule și orice păcate
Ce le-a făcut în viața lui,
Dar hula, contra Duhului
Cel Sfânt, nu va avea iertare,
Fiind păcatul cel mai mare,
Ce va rămâne pe vecie –
Acesta-i bine să se știe!”
În felu-acesta, le-a vorbit
Iisus, căci El i-a auzit
Cum, despre Sine, ne-ncetat,
Au zis: „Are duh necurat.”
Iisus vorbea norodului,
Când mama și cu frații Lui
Sosiră-n acel loc. Stăteau
Și, un prilej bun, căutau,
De a-I vorbi. La El, s-a dus,
Atuncea, cineva și-a spus:
„Cu ai Tăi frați, mama Ta vine,
Și să vorbească, vrea, cu Tine.”
Iisus, însă, l-a întrebat
Pe cel care L-a înștiințat:
„Cine-s „mama” și „frații” Mei?”
Apoi, privind peste acei
Care stăteau în jurul Lui,
Răspuns îi dete, omului:
„Ei sunt „mama” și „frații” Mei!
Privește-i dar! Sunt toți acei
Ce fac voia Tatălui Sfânt!
Ei, „mamă, soră, frați”, Îmi sânt!”