În zori, când iarăși au trecut
Înspre cetate, au văzut –
Discipolii – cum s-a uscat
Smochinul, ce-a fost blestemat,
C-o zi în urmă, de Iisus.
Petru și-a amintit și-a spus:
„Învățătorule, privește
Acel smochin mic, care crește
Acolo! Ieri, l-ai blestemat,
Iar azi – sărmanul – s-a uscat!”
Iisus le-a zis atunci: „Mereu,
S-aveți credință-n Dumnezeu!
Când cineva e ne-ndoit
În al său crez, și-a poruncit,
Chiar muntelui – plin de credință –
„În mare, fugi!”, cu neputință
Este de-a nu fi ascultat! –
Crezând, chiar muntele-i mutat.
De-n inimă nu s-a-ndoit,
A căpătat lucrul dorit.
Vă spun, că lucrul ce-l cereți –
Când vă rugați – să și credeți
Că, deja, l-ați și căpătat,
Căci astfel, el vă va fi dat.
Când în picioare vă rugați,
Întotdeauna să iertați
Pe cei ce v-au greșit. Astfel,
Cu voi, va proceda la fel,
Și Tatăl vostru Cel Ceresc,
Iertând pe cei care-I greșesc.
Dar dacă voi nu veți ierta,
Pe alții, nu veți căpăta
Iertare, de la al vost’ Tată –
N-o s-o obțineți, niciodată.”
Iisus, în Templu, a intrat.
Îndată, fost-a asaltat,
De mulți bătrâni și cărturari
Și-apoi de preoții cei mari.
S-au strâns, în jurul lui Iisus,
Și-o întrebare, ei I-au pus:
„Cu ce putere-ai săvârșit
Totul? De unde ai primit,
Acea putere? Să ne spui!”
Iisus a zis, la rândul Lui:
„Vă pun, și Eu, o întrebare,
Iar dacă o să fiți în stare
Să-Mi dați răspuns, atunci și Eu,
Am să răspund, la rândul Meu.
Deci, iată ce am să vă cer:
Botezul lui Ioan, din cer,
Sau de la oameni, a venit?”
Ei, între ei, au șușotit:
„Dacă, „din cer”, Îi vom răspunde,
Va zice: „De-ați știut de unde
E el, de ce nu l-ați crezut?”
Acum, cu toții am văzut
Că gloata l-a crezut proroc,
Pe-acel Ioan. Deci, nu e loc
Să spunem, că botezul lui
Vine din partea omului.
Mai bine – ca să nu greșim –
Îi vom răspunde că „nu știm!”
„Nu știți? Atunci, la rândul Meu” –
Zise Iisus – „nu spun nici Eu,
Cu ce putere am făcut
Toate pe câte le-ați văzut!”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
