Marcu 1:35-45

Să tacă. Zorii s-au ivit, Și-abia atunci, într-un târziu, Să caute un loc pustiu, Iisus plecat-a din cetate, Spre-a se ruga-n singurătate. Simon, de gloată însoțit, L-a căutat. Când L-a găsit, I-a spus: „Cu toți Te căutăm.” El a răspuns: „Hai să plecăm Și-n alte părți, că Eu voiesc, La toți, să propovăduiesc – Doar pentru-aceasta am ieșit.” Astfel, a propovăduit Iisus, în Galileea toată – În sinagogi – și vindecată Fost-a oricare neputință Și orice fel de suferință. Bolnavii se tămăduiau, Cei îndrăciți se linișteau. În fața Lui, s-a arătat Un biet lepros. A-ngenunchiat Și-a zis: „Doamne, dacă voiești, Tu poți ca să mă curățești.” O mare milă L-a cuprins, Și-atunci, când mâna Și-a întins Spre el, privindu-l blând, Iisus, Leprosului acel, i-a spus: „Iată, doresc! Fii curățat!”, Iar lepra i s-a vindecat. Apoi, Iisus i-a poruncit: „Acum, că te-ai tămăduit, Cu nimenea să nu vorbești, Ci caută să te grăbești Și preotului te arată, Iar darul ce a fost, odată – De către Moise – rânduit, Pentru cel ce s-a curățit De lepră, să îl duci, să fie, Pentru preoți, drept mărturie.” Dar omul, cum L-a părăsit, În gura mare, a vestit Tot ceea ce s-a petrecut. Astfel, Iisus n-a mai putut Să mai pătrundă în cetăți – Precum făcuse-n alte dăți – Ci în pustietate sta Și-acolo, lumea-L căuta.