„Seama luați și-atenți să fiți,
Ca nu cumva să vă-mpliniți
Neprihănirea-n fața lor –
A lumii, a oamenilor.
Nu ei trebuie să vă creadă
Neprihăniți, ci să vă vadă
Al vostru Tată. El va ști
Cum trebuie-a vă răsplăti.
Tu, milostenie, când faci,
Fă-o în liniște – deci taci;
Nu trâmbița ce ai făcut,
De lume, ca să fii știut.
Așa fac doar fățarnicii –
Ei și-au luat răsplata – ci
Când milostenie vei face –
Ca Domnului să-I poată place –
Să faci așa ca stânga ta,
Să n-afle ce-a făcut dreapta.
Fă-ți milostenia în ascuns,
Căci doar așa vei fi ajuns,
De răsplătirea Domnului.
De-asemeni, când vă rugați Lui,
Să nu fiți cum sunt cei fățarnici,
Adică-n rugăciune harnici –
În sinagogi și-n colț de stradă –
Numai ca lumea să îi vadă;
Vă spun că și-au luat răsplata.
Când ești, de rugăciune, gata,
Intră la tine-n odăiță
Și-ncuie ușa. Cu credință,
Te roagă Tatălui tău, care
Este-n ascuns, fiindcă are
Să-ți răsplătească, îndeajuns,
Pentru că vede, în ascuns.”
„Când vă rugați, să nu vorbiți
Prea mult; să nu bolborosiți
Aceleași vorbe ca și cei
Care-s păgâni; căci numai ei
Gândesc că rugile-s primite,
De-s multe vorbele rostite.
Nu fiți asemeni lor, ci iată,
Tot ce doriți, al vostru Tată
Cunoaște, până nici măcar,
Voi n-ați cerut. Ascultați dar,
Cum trebuie să vă rugați,
De vreți ca să fiți ascultați:
„Tată din cer, sfințit să fie
Măritu-Ți Nume, pe vecie!
Să vină-mpărăția Ta
Și să se facă voia Ta,
Precum în cerul Tău cel sfânt,
La fel și-aici – jos – pe pământ.
Pâinea, de toate zilele,
Să ne-o dai azi. Greșelile
Înfăptuite, Te rugăm,
Să ni le ierți, precum iertăm
Și noi, pe cei ce ni-s greșiți.
Să nu ne lași, ca ispitiți,
Să fim, ci Tu ne izbăvește,
De cel rău, și ne mântuiește,
Căci a Ta e împărățirea,
Slava, puterea și mărirea.
Toate, doar Ție-Ți aparțin,
În vecii vecilor. Amin!”
Iertând pe cei ce v-au greșit,
Și voi, iertare-ați dobândit,
Căci dacă voi n-o să iertați,
Iertare, n-o să căpătați.”
„În vremea-n care voi postiți,
Nu vreau să vă schimonosiți
Fața, precum cei ce voiesc
S-arete lumii că postesc,
Căci ei, răsplata, și-au primit!
Tu fii dar, astfel, pregătit,
Ca să postești: îți spală fața,
Și unge-ți părul dimineața!
Nu lumea trebuie să vadă
Cum că postești și să te creadă,
Ci trebuie ca Tatăl tău
Să vadă, iar din cerul Său,
Fii sigur că-ți va răsplăti,
Dacă-n acest fel vei posti.”
„Comori, nu strânge pe pământ,
Unde, amenințate sânt:
De hoți, pot ele-a fi furate,
Și de rugini pot fi mâncate.
În cer, să-ți strângi, comori. Aici,
N-au să le fure hoții, nici
Rugina nu le va păta.
Acolo e inima ta,
Unde, comoara, ți-e ascunsă.
În trup, lumina e pătrunsă,
Prin ochi. Când ochiu-i sănătos,
Întregul trup este voios,
Căci, în lumină, e scăldat.
Când ochiu-i rău, e-ntunecat
Tot corpul; iar atuncea, oare,
Cât va putea a fi de mare,
Întunecimea trupului,
Când neagră e lumina lui?
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
