Iisus, îndată ce-a aflat
Cum că Ioan e-ntemnițat,
A hotărât, în ziua ‘ceea,
Ca să se ducă-n Galileea.
În felu-acesta, a venit
Din Nazaret, și-a locuit
În Capernaum – lângă mare –
Unde-i ținutu-acel care
Lui Zabulon îi este dat
Și lui Neftali. El a stat,
Acolo, spre a fi-mplinit
Tot ce Isaia a vestit.
Iată ce-a spus acel proroc,
Referitor la acel loc:
„Țara lui Zabulon e ea
Și-a lui Neftali-asemenea.
Peste Iordan e așezată
Astă moșie, și-acum, iată,
Cum Galileea – țara lor –
Ajuns-a a Neamurilor.
Norodul care a zăcut
În întuneric, a văzut
Mare lumină, iar acei
Din umbra morții – peste ei –
Soarele-acum a răsărit!”
De-atunci, a propovăduit
Iisus, și zis-a tuturor:
„Acuma, a cerurilor
Împărăție – toți să știți –
E-aproape. Deci, vă pocăiți!”
Pe lângă mare a trecut
Iisus. Acolo, i-a văzut
Pe Simon – Petru poreclit –
Și pe Andrei, la pescuit,
Pentru că ei pescari erau.
Tocmai atuncea, aruncau
O mreajă-n mare, când chemați
Au fost, de Domnul, cei doi frați:
„Haideți cu Mine! Și-o să fiți
Pescari de oameni. Hai, veniți!”
Ei, mrejele, și le-au lăsat
Și-apoi, pe Domnul, L-au urmat.
La drum, cu toții au pornit
Și alți doi frați au întâlnit:
Pe Iacov al lui Zebedei,
Și pe Ioan. Frații acei,
Pe o corabie, erau,
Cu tatăl lor, și își cârpeau
Năvoadele. Când i-a chemat
Iisus, pe tată, l-au lăsat,
Corabia, și s-au grăbit
Să Îl urmeze, negreșit.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
