YouVersion
Pictograma căutare

Matei 27:45-54

Matei 27:45-54 BIV2014

De la ceasul al șaselea Și până la al nouălea, O beznă grea s-a pogorât; Sub al ei văl, a zăvorât Țara și toți oamenii ei. În ceasu-al nouălea, acei, Care lângă Iisus erau – Soldați, sau cei care treceau Pe-acolo, doar din întâmplare – Îl auziră strigând tare, Parcă să-nfrunte-ai vremii ani: „O, Eli Lama Sabactani!” Cuvintele care s-au spus, Pe cruce, de către Iisus – În al durerilor ceas greu – Înseamnă: „Dumnezeul Meu, Oare, de ce M-ai părăsit?” Toți cei care L-au auzit, Și-au zis: „Îl strigă pe Ilie.” Din cei ce s-au vădit să fie Acolo, unul a plecat Cu un burete înmuiat Bine-n oțet, pe cari l-a dus Și într-o trestie l-a pus, Să-I dea să bea. Apoi I-a-ntins Bățul acela, dar l-au prins Ortacii săi. Dorind să știe, I-au zis: „Stai! Să vedem, Ilie, De va veni să-L mântuiască!” Continuând ei să vorbească, Iisus, iarăși, a mai strigat, Și-n urmă, Duhul, și L-a dat. Perdeaua-n Templu așezată, În două, fost-a sfâșiată, Pământul s-a cutremurat Și stâncile s-au despicat; Tot cerul fost-a zguduit, Domnul Iisus când a murit. Multe morminte s-au deschis, Și mulți sfinți, din al morții vis, În acel timp, au fost treziți. De mulți, au fost, atunci, zăriți, Căci după ce au înviat, Ei, în cetate, au intrat. Sutașul, cei care-L păzeau Și toți cei care se aflau, Pe deal, în preajma lui Iisus, Cuprinși de-o cruntă groază-au spus: „A fost, precum a zis mereu: A fost Fiul lui Dumnezeu!”