Când, în Ierusalim, sosiră,
Fierbea cetatea. Toți voiră
A ști, cuprinși de-nfrigurare:
„Dar cine e Acesta, oare?!”
„El e Prorocul, e Iisus
Din Nazaret!” – unii au spus.
Apoi, în Templul Domnului,
Iisus simți-n inima Lui,
Un junghi, atunci când a pătruns
Și l-a văzut ce a ajuns.
Pe cei ce-n Templu se aflau –
Pe cei care negoț făceau –
Furios, Iisus i-a alungat.
Tarabele le-a răsturnat
Zarafilor, iar pe acei
Neguțători de porumbei,
I-a scos afară și le-a zis:
„Adevărat e ce s-a scris:
„O casă, pentru rugăciune,
E casa Mea”, și se mai spune
Că „Voi sunteți aceia cari,
În peșteră, pentru tâlhari,
Ați prefăcut-o.” Vai, de voi!”
Vreo câțiva orbi și șchiopi, apoi,
La El, în Templu, au intrat.
Iisus, pe toți, i-a vindecat.
Dar preoții cei mai de seamă,
Lipsiți de cea mai mică teamă
De Dumnezeu, când au văzut
Minunile ce le-a făcut –
Și-asemeni, când au auzit
Cum că Iisus e preamărit,
Că pruncii chiar, strigau „Osana,
Fiu al lui David!” – atunci cana
Mâniei lor s-a încărcat,
Și, pe Iisus, L-au întrebat:
„I-auzi pe-aceștia ce vorbesc?”
„Sigur că da. Ei împlinesc
Ceea ce în Scripturi s-a scris,
Acel cuvânt care a zis:
„Tu, laude, din gura lor –
A pruncilor, sugarilor –
Ți-ai scos!” Apoi, El i-a lăsat
Și în Betania-a plecat.
Cu-ai Săi, acolo, a rămas –
În noaptea ‘ceea – de au mas.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
