Matei 17
17
Schimbarea la față
1Iisus, cu Sine, a luat
Trei ucenici, și S-a urcat
Pe-un munte. Fost-a însoțit
De Petru, Iacov, și-a venit
Cu ei, Ioan, fratele lui.
2Iisus, pe vârful muntelui,
‘Naintea lor, Și-a preschimbat
Fața. Uimiți, ei s-au uitat
La fața Lui, cum strălucea
Ca soarele, cum răspândea
Lumină, haina Sa, în jur,
Fiind, din al luminii șnur,
3Făcută. Nu s-au minunat
Destul, când li s-a arătat
Moise, Ilie, stând cu El
De vorbă, în locul acel.
4Petru a zis: „Doamne, e bine
Să fim aici. Eu, pentru Tine
Și pentru Moise și Ilie,
Fac, adăpost ca să vă fie,
Câte-o colibă. Ți-ar plăcea?”
5Când Petru, încă, mai vorbea,
Un luminos nor a venit,
Cu umbra i-a acoperit
Și-un glas s-a auzit din nor,
Înfiorând pe muritor:
„El Îmi e Fiul Preaiubit!
În El, plăcerea, Mi-am găsit,
Iar voi, de El, să ascultați!”
6S-au prăbușit înspăimântați,
Cei trei discipoli, la pământ,
Pătrunși de glasu-acela sfânt.
7Dar Domnul S-a apropiat,
De ei, și i-a îmbărbătat:
„Nu vă speriați!” Privind în jur,
8Văzându-L, pe Iisus, singur,
Din ei, spaima s-a risipit.
9Când de pe munte-au revenit,
Iisus, aste porunci, le-a dat:
„Să nu spuneți ce s-a-ntâmplat!
Nu povestiți vedenia,
Până când nu va învia,
Din morți, iar, Fiul omului.”
10Atuncea, ucenicii Lui
L-au întrebat: „Dar, cărturarii –
Și-asemenea lor, toți mai marii –
De ce spun că, întâi, Ilie
E cel cari trebuie să vie?”
11Iisus a zis: „E-adevărat
Că, de Ilie, așezat,
A trebuit totul să fie.
12Aflați că a venit Ilie,
Însă, ei nu l-au cunoscut
Și au făcut cu el ce-au vrut.
La fel, și Fiul omului
Va suferi, la rândul Lui.”
13Abia atunci s-au dumirit,
Discipolii, că le-a vorbit,
Acolo, lor, Învățătorul,
Despre Ioan Botezătorul.
Vindecarea unui lunatic
14Un om, în fața lui Iisus,
A-ngenuncheat și-apoi I-a spus:
15„Doamne! Iată ce Te rog eu:
Milă să ai, de fiul meu,
Care-i lunatic! Pătimește
Rău, Doamne! Cade, se lovește –
Cade și-n foc, cade și-n apă.
Ceva, fă Doamne și îl scapă!
16L-am dus la ai Tăi ucenici,
Dar ei nu pot – căci ei sunt mici –
Să-l vindece!” Atunci, Iisus,
Privind la acel om, a spus:
17„O, neam necredincios și rău,
Cât voi mai sta în sânul tău?!
Aduceți copilul, Mine!”
18Îndată, el s-a făcut bine,
Pentru că Domnul l-a certat,
Pe drac, și-apoi, l-a alungat.
19„Doamne, de ce, noi nu putem,
Pe dracu-acela, să-l scoatem?” –
Au întrebat, apoi, în cor,
Toți ucenicii. Atunci, lor,
20Iisus le-a spus: „E cu putință;
Dacă voi ați avea credință
Cât un grăunte de muștar,
Și munții i-ați muta. Ei s-ar
Mișca ușor, după dorință,
Căci nu-i nimic cu neputință!
21Dar acest drac, să știți c-a fost
Un soi, ce iese doar cu post,
Cu rugăciuni, cu stăruință –
Deci, trebuie s-aveți credință!”
Iisus vestește moartea și învierea Sa
22Iisus a zis, în Galileea:
„Curând, veni-va vremea ‘ceea,
În care, Fiul omului,
Deposedat de slava Lui,
Va fi ca orice muritor
În mâinile oamenilor
23Și omorât are să fie.
A treia zi, când va să vie,
Din morți, El fi-va înviat.”
Discipolii s-au întristat –
Când vorbele I-au auzit –
Și foarte mult s-au necăjit.
Iisus plătește darea pentru Templu
24Iisus și-ai Săi era, acum,
Ajunși, toți, la Capernaum.
Omul cari fuse-nsărcinat
Să strângă darea, l-a-ntrebat
Pe Petru: „Și Învățătorul
Plătește, precum tot poporul,
Darea, la Templu?” „Da” – a spus
25Petru – „plătește și Iisus”,
Iar când, în casă, a intrat,
Iisus ‘nainte i-a luat,
Zicându-i: „Simone, ce crezi?
După părerea ta, cum vezi
Problema birului, a dării?
De unde-au, împărații țării,
Aste venituri, adunate?
De la ai lor fii sunt luate,
Sau poate de la cel străin?”
26„De la străinii care vin
În țara lor” – Petru a spus.
„Deci fiii” – zise-atunci Iisus –
„Scutiți sunt. Dar, ca nu cumva,
Păcat să facă cineva,
Din pricina noastră, te du
La mare și de-acolo-adu,
27Din gura peștelui ce-l prinzi
Întâi, o rublă. S-o întinzi
Celui cu darea, pentru Mine
Și-asemenea și pentru tine.”
Selectat acum:
Matei 17: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
