Maleahi 3
3
1„Iată dar că trimite-voi
Pe al Meu sol care, apoi,
Calea are să-Mi pregătească.
Deodată are să sosească
Domnul, Cel așteptat de voi,
Intrând în Templul Său apoi.
El este Solul Meu Cel Sfânt,
E Solul Cel de legământ,
Pe care voi Îl căutați
Și Îl doriți și-L așteptați.
Iată-L, vine biruitor!” –
Zice Domnul oștirilor.
2Dar cine, însă, va putea
Ca în picioare să mai stea,
La arătarea Domnului,
Când o să vină ziua Lui?
Ca și leșia cea pe care
Cel ce e-nălbitor o are
Și precum focul de cuptor
Ce îl aprinde-un topitor,
Domnul – atunci – are să fie,
Când a Lui zi are să vie.
3Atuncea, El o să topească
Argintul și-o să-l curățească.
Fiii lui Levi curățiți
Vor fi de El, și lămuriți
Asemenea argintului
Și-asemenea aurului.
Apoi, daruri neprihănite
Au să Îi fie dăruite
Lui Dumnezeu, din partea lor.
4Atunci, darul Iudeilor
Și-al celor care se vădesc
Că la Ierusalim trăiesc
Va fi pe gustul Domnului,
Plăcut fiind în fața Lui,
Precum fusese – bunăoară –
În zilele de-odinioară.
5„De voi, am să M-apropii – iată –
Căci vă voi face judecată.
Mă voi apropia de voi
Și-am să mărturisesc apoi,
Contra descântătorilor,
În contra preacurvarilor,
În contra celor cari strâmb jură,
În contra celor care fură
Din truda simbriașului
Căci opresc partea omului,
În contra celor ce vădesc
Că pe orfan îl asupresc,
Pe văduvă și pe toți cei
Cari sunt străini față de ei.
Mărturisesc – de bună seamă –
Și-n contra celor ce n-au teamă
De Mine” – zice Cel pe care,
Drept Domn al ei, oștirea-L are.
6„Căci Eu sunt Domnul, Eu sunt Cel
Care nu M-am schimbat defel.
Voi, ai lui Iacov fii – să știți –
De-aceea n-ați fost nimiciți!
7Din vremurile când trăiau
Cei cari părinți ai voști’ erau,
De-atuncea voi v-ați abătut
Din calea Mea și n-ați făcut
Așa precum v-am poruncit,
Căci legile nu Mi-ați păzit.
De-aceea, vă îndemn, pe voi,
Să vă întoarceți înapoi,
La Mine, căci atunci și Eu
Mă-ntorc către poporul Meu” –
A cuvântat Acel pe care,
Drept Domn al ei, oștirea-L are.
„Voi, însă, nu M-ați ascultat,
Ci ați venit și-ați întrebat:
„În ce trebuie, oare, noi
Să ne întoarcem, înapoi?”
8„E potrivit” – vă întreb Eu –
„Să-nșele-un om, pe Dumnezeu,
Așa precum M-ați înșelat
Chiar voi?” Dar voi M-ați întrebat:
„Cu ce Te-am înșelat noi, oare?”
„Cu darurile de mâncare
Și cu a voastră zeciuială,
M-ați înșelat, fără-ndoială.
9Cu toții sunteți blestemați,
Atâta timp cât căutați
Ca să Mă înșelați pe Mine!
10Aduceți dar, ce se cuvine:
Să așezați în visterie
Partea ce Îmi revine Mie,
Adică acea zeciuială,
Pentru a fi – fără-ndoială –
Hrană, în Casa Mea. Apoi,
Mă puneți la-ncercare voi,
Să vadă-ntregul vost’ popor,
Cum Eu, al cerului zăvor,
Am să-l deschid și-astfel, din zări,
Noian de binecuvântări
Are să se reverse iară,
Și peste voi și peste țară.
11Pe cel care mănâncă-apoi,
(Lăcusta) îl cert, pentru voi,
Să nu mai fie nimicit
Ceea ce câmpul a rodit,
Nici roadele cele bogate
Care de viță au fost date” –
A cuvântat Acel pe care,
Drept Domn al ei, oștirea-L are.
12„În vremea ‘ceea, o să fiți,
De către neamuri, fericiți,
Pentru că o plăcută țară
Ajunge-veți ca să fiți iară” –
A cuvântat Acel pe care,
Drept Domn al ei, oștirea-L are.
13„Cuvintele ce le-ați rostit,
În contra Mea, s-au dovedit
Aspre a fi, neîncetat.
Și totuși, voi ați întrebat:
„Dar împotrivă-Ți, ce-am spus noi?”
14Iată dar, ceea ce-ați zis voi:
„Degeaba L-am slujit, mereu –
Și Îl slujim – pe Dumnezeu,
Căci dacă noi am împlinit
Tot ceea ce ne-a poruncit
Și triști în față-I am umblat,
Ce am avut de câștigat?
15Pe cei trufași, îi fericim.
Iată, la cei răi, precum știm,
Le merge bine, tot mereu.
Ei ispitesc pe Dumnezeu
Și totuși, scapă ne-ncetat!”
16Atunci, cei care-au arătat
Teamă de Domnul, au venit
Și între ei au povestit,
Căci deseori se adunau
Și unul altuia-și vorbeau.
Domnul, la ale lor cuvinte,
Îndată a luat aminte
Și-a poruncit ca să se scrie
O carte care-apoi să fie
Un semn de amintire pus
Și-n fața Domnului adus,
Pentru toți oamenii din lume
Care se tem de al Lui Nume.
17„Iată că oamenii acei
Se dovedesc a fi ai Mei.
Ei au să-Mi fie – bunăoară –
La fel precum e o comoară,
În ziua ‘ceea cari anume
Am pregătit-o pentru lume.
Milă, de ei, voi avea Eu,
Așa cum milă, tot mereu,
Părintele îi dăruiește
Fiului său, cari îl slujește.
18În vremea ‘ceea de apoi,
Din nou aveți a vedea voi,
Că e deosebire mare
Între cel rău și-ntre cel care
Este un om neprihănit,
Între cel care I-a slujit
Lui Dumnezeu și între cel
Care nu-L va sluji pe El” –
A cuvântat Acel pe care,
Drept Domn al ei, oștirea-L are.
Selectat acum:
Maleahi 3: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca