Iisus, la Sine, i-a chemat,
Pe ucenici. Puteri le-a dat,
De-a scoate duhuri necurate
Și boli de a fi vindecate.
Ei, doisprezece inși, erau
Și, pe Iisus, Îl însoțeau.
Când a sfârșit, Domnul Iisus,
La ucenicii Săi, le-a spus,
Să meargă și, norodului,
Împărăția Domnului,
Mereu, s-o propovăduiască,
În orice loc; să lecuiască,
Pe toți bolnavii, le-a mai dat
În grijă-atunci când au plecat.
„Să nu luați, traistă, la voi,
Pâine, sau schimb de haine noi.
Nici un toiag să nu luați,
Nici bani, la voi, să nu purtați.
La casa-n care poposiți,
Rămâneți până părăsiți
Locul acel. Când, undeva,
Nu vă primește cineva,
Grabnic, de-acolo, să plecați
Și, praful, să îl scuturați,
De pe-ncălțări, ca el să-i fie,
Acelui loc, de mărturie.”
Din sat, în sat, ei au pornit
Și, Evanghelia, au vestit.
Bolnavii, ce la ei veneau,
La vorba lor, se vindecau.
Irod, multe, a auzit,
Despre ceea ce-a săvârșit
Iisus, însă, era mirat,
Căci uni-au zis că a-nviat
Ioan, din morți; alții ziceau
Că a venit Ilie, sau
Că vreun proroc care-a trăit
În vremuri vechi, a revenit.
Irod zicea, în gândul lui:
„Dar eu, Botezătorului,
I-am tăiat capul, deci, Acel,
De care-aud, nu este el!
Dar cine ar putea să fie?
Cine-ar putea să-mi spună, mie?”
Astfel, cădea gândului pradă
Și căuta, mereu, să-L vadă.
Apostolii au revenit,
Toți, la Iisus, și-au povestit
Ceea ce li s-a întâmplat,
Pe drum, și cum i-au învățat,
Pe oameni, precum El le-a spus.
Atuncea, i-a luat Iisus,
La Sine și s-au îndreptat
Înspre Betsaida, de îndat’.
Norodu-a mers, pe urma Lui;
De-mpărăția Domnului,
El a vorbit, tămăduind
Pe-oricine fost-a suferind.
Cei doisprezece-ntr-un târziu,
I-au spus: „Acest loc e pustiu
Și iată că s-a înserat.
Norodul trebuie lăsat,
Să plece. Lasă-l, nu-l mai ține!
Să meargă-n satele vecine,
Pâine, să-și ia; căci nimeni n-are,
Nici o fărâmă, de mâncare.”
Iisus le-a zis, atunci: „Nu stați!
Ci, de mâncare, să le dați,
Chiar voi!” Ei ziseră: „Glumești?
Avem cinci pâini doar, și doi pești.
Dar dacă vrei, noi ne vom duce,
Să cumpărăm, și vom aduce
Merinde, pentru toți, să știi.”
Erau acolo cam cinci mii
De oameni; n-au fost numărați
Femei, copii – numai bărbați.
Iisus răspunse: „Așa deci.
Atunci, în cete de cincizeci,
Le spuneți ca să se grupeze,
Iar apoi, jos, să se așeze.”
Ei au făcut precum le-a spus.
Pe toți, să șadă jos, i-au pus.
Iisus luă cele cinci pâini
Și pești-n ale Sale mâini.
Ochii, spre cer, Și-a ridicat,
Hrana, a binecuvântat,
Dând-o discipolilor Lui,
S-o dea, apoi, norodului.
Toți cei prezenți s-au săturat,
Iar după masă-au ridicat,
Douăsprezece coșuri, rase,
Cu firmiturile rămase.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
