„Dar Eu vă spun: să îi iubiți
Pe-ai voști’ vrăjmași și răsplătiți –
Pe cei ce vă urăsc – cu bine.
Să binecuvântați pe cine
Vă blastămă. Să încercați,
De-asemenea, să vă rugați
Pentru acei care, cu voi,
Se poartă rău. Doresc, apoi,
Ca dacă, peste un obraz,
Vei fi lovit, în nici un caz
Nu răsplăti răul cu rău,
Ci, celălalt obraz al tău,
Să îl întorci. Dacă, cumva,
Cu sila-ncearcă cineva,
Să îți ia haina ce o ai,
Tu, și cămașa-ți, să i-o dai.
Să dai celui care îți cere,
Iar pe cel care, cu putere,
Vrea să răpească ce-i al tău,
Îl lasă, și-n folosul său,
Renunță tu, la tot și-apoi,
Nimic nu-i cere înapoi.
Ceea ce vreți să vi se facă,
Vi se va face, numai dacă,
La fel, aveți să faceți voi,
Pentru ai voști’ semeni, apoi.
Dacă-i iubești doar pe acei
Ce te iubesc, răsplată vrei?
Și păcătoșii, la fel, fac,
Iubind pe cei ce li-s pe plac.
Când doar celor ce vă fac bine,
Bine le faceți, se cuvine,
Răsplată, oare, să primiți?
Căci păcătoșii – bine știți –
La fel fac. Dacă-mprumutați,
Pe-acei de la care-așteptați
Ca să primiți totu-napoi,
Cam ce răsplată, ați vrea voi?
Cei păcătoși, la fel au dat:
Căci și ei au împrumutat
Pe cei care-au știut că pot,
Ca înapoi, să le dea tot.
Dar voi trebuie să iubiți
Pe-ai voști vrăjmași; să-nfăptuiți
Doar binele; să-mprumutați,
Și-n schimb, nimic să n-așteptați.
De-i dați, sfatului Meu, urmare,
Răsplata voastră-n cer e mare
Și, fii, ai Celui Prea Înalt,
Aveți să fiți, căci nu e alt’
Asemenea cu El. Vă spun
Că El e și cu cel rău bun,
Și cu cei nemulțumitori.
Fiți milostivi și iertători,
Fiți buni și blânzi, vă sfătuiesc,
Precum e Tatăl vost’, ceresc.”
„Nu judecați, pe nimeni, voi,
Să nu fiți judecați apoi!
Pe nimeni, să nu osândiți,
Osândă, ca să nu primiți!
Iertând pe cei ce v-au greșit,
Și voi iertare-ați dobândit!