Luca 5
5
Pescuirea minunată
1Pe când, pe malul lacului –
Cel al Ghenezaretului –
Se-afla Iisus, noroade multe
Veniră, dornice s-asculte,
Prin El, Cuvântul Domnului.
2Iisus, la malul lacului,
Văzu două corăbii mari.
Tocmai atunci, niște pescari
Ieșeau, ca mrejele, să-și spele.
3El se urcă-ntr-una din ele –
Cea a lui Simon – și-a rugat,
De țărm, de-a fi îndepărtat.
Apoi, a început să-nvețe
Norodul, și să dea povețe.
4Când, cu mulțimea, a sfârșit,
S-a-ntors spre Simon și-a vorbit:
„Spre larg, acuma, să pornești,
Și mrejele să-ți pregătești.
Fii gata dar, de pescuire!”
5„Bine, însă, Îți dau de știre,
Că toată noaptea, ne-am trudit,
Și că nimic n-am pescuit” –
I-a zis Simon, Domnului său –
„Dar iată, la cuvântul Tău,
Vom arunca mrejele, iar.”
6Truda nu le-a fost în zadar,
Căci peștii pe care i-au prins,
Mulți fost-au, încât au întins
Năvoadele, mai să se rupă.
7Cerură ajutor, iar după
Ce au venit pescari-aflați
Pe-a doua luntre îmbarcați,
Au reușit, peștii, a-i scoate,
Umplând corăbiile, toate.
8Petru, atunci, înspăimântat,
Degrabă, a îngenunchiat
Și a grăit, către Hristos:
„O Doamne, sunt un păcătos
Și știu aceasta, foarte bine!
Te-ndepărtează dar, de mine!”
9Pescari-nspăimântați erau
Și împietriți, cu toți, păreau,
După tot ceea ce văzură
Și pescuirea ce-o făcură.
10La fel, fiii lui Zebedei –
Iacov și cu Ioan – și ei,
Foarte înspăimântați, erau.
Cu Simon Petru se aflau,
Pe-acea corabie. Iisus
S-a-ntors spre Petru și i-a spus:
„Să nu te temi! De-acum, să știi,
Pescar de oameni, ai să fii!”
11Cei trei, după ce debarcară,
Pe urma lui Iisus, plecară.
Vindecarea unui lepros
12Iisus, la fel ca-n alte dăți,
Era într-una din cetăți.
La El, venit-a un lepros,
S-a aruncat cu fața-n jos,
S-a închinat, pân’ la pământ,
Și zise, către Cel Prea Sfânt:
„O, Domnul meu, dacă voiești,
Tu poți ca să mă curățești!”
13Atunci, Iisus, mâna, a-ntins,
Iar pe lepros, când l-a atins,
A spus: „Voiesc! Fii curățat!”,
Și-ndată, lepra l-a lăsat.
14Apoi, Iisus i-a poruncit
Să tacă. „Du-te, negreșit” –
I-a mai spus El – „ca să te vadă
Doar preotul, iar apoi, adă
Darul, de Moise, rânduit,
Fiindcă fost-ai curățit;
Căci pentru ei, de mărturie,
Aceasta trebuie să fie.”
15De-atunci, vestea, despre Iisus,
În tot acel ținut, s-a dus,
Iar oamenii Îl căutau,
Ca să-L asculte, căci voiau,
De boli, a fi tămăduiți,
De neputințe, lecuiți.
16După ce-i părăsea, târziu,
Iisus pornea către pustiu,
Ca să se roage liniștit,
Singur, de nimeni stingherit.
Vindecarea unui slăbănog
17A fost o zi-n care s-a dus
Mulțime multă, la Iisus.
Erau, atunci, printre acei
Ce-L ascultau, și Farisei
Și-nvățători ai Legii, care
Veniseră din depărtare,
Spre-a-L asculta: din Galileea,
Ierusalim și din Iudeea.
Iisus, de Domnul însoțit,
Bolnavii, i-a tămăduit.
18Prin acea gloată, greu treceau
Vreo câțiva oameni, ce purtau
Un slăbănog, întins pe pat.
19Ei, la Iisus, au încercat
S-ajungă, dar n-au izbutit.
Atunci, pe casă, s-au suit
Și o spărtură au făcut,
Pe-acoperiș, pân’ au putut,
Pe slăbănog, să îl strecoare,
Cu pat cu tot, și să-l coboare,
Apoi, în fața lui Iisus.
20Văzând credința lor, a spus
Mântuitorul: „Acum, toate
Păcatele, îți sunt iertate!”
21Din rândul cărturarilor,
Precum și-al Fariseilor,
Erau cei care au cârtit,
Când, vorbele, I-au auzit:
„Cine-I Acel care vorbește?!
Doar hule, Acest om rostește!
Noi știm că numai Dumnezeu,
Iartă păcatele, mereu!”
22Iisus, îndată, i-a văzut,
Gândul ascuns, le-a cunoscut
Și le-a vorbit: „De ce cârtiți,
23În inimă? Voi ce gândiți
Că-i mai ușor a spune: „Toate
Păcatele îți sunt iertate”,
Sau, mai degrabă, „Hai, te scoală!
Umblă! Te scutură de boală!”?
24Dar pentru că Eu vreau să știți –
Și să ajungeți lămuriți –
Cum că Îi sunt, Fiului, date
Puteri, spre a ierta păcate,
Iată ce zic: Ologule!
Te scoală, slăbănogule!
Ridică-ți al tău pat, de jos
Și du-te-acasă, sănătos!”
25Ologu-ndată s-a sculat,
A luat patul și-a plecat,
Spre casa lui, slăvind mereu
Și lăudând pe Dumnezeu.
26Toți au rămas muți, de uimire;
Frica li se citea-n privire
Și-abia, să zică, au putut:
„Așa ceva, n-am mai văzut!”
Chemarea lui Levi
27Apoi, afară a ieșit
Iisus; la vamă, a-ntâlnit
Un om, cari Levi s-a chemat.
„Hai după Mine” – l-a-ndemnat,
Pe vameșul acel, Iisus.
28El lăsă totul și s-a dus,
Pe urma-nvățătorului.
29Levi L-a dus la casa lui
Și, un ospăț mare, a dat,
La cari, mulți vameși, a chemat.
Văzându-L pe Iisus, în casă,
30Șezând, cu vameșii, la masă,
Toți Farisei-au întrebat:
„De ce-ai băut și ai mâncat,
Cu vameși și cu păcătoși?”
31Iisus le-a zis: „Cei sănătoși,
De doctor, nu au trebuință,
Ci cei aflați în suferință.
32La pocăință – vreau să știți –
Nu-i chem pe cei neprihăniți,
Cari sufletește-s sănătoși,
Ci-i chem pe cei ce-s păcătoși.”
Întrebarea despre post
33Ei ziseră, către Iisus:
„Încă ceva, avem de spus:
Toți ucenicii noști’ postesc
Și rugăciuni, mereu, rostesc.
Ai lui Ioan fac tot la fel:
Se roagă și postesc, cu el;
Pe când ai Tăi nici grijă n-au,
Ci ei mănâncă doar, și beau.”
34„Postesc nuntașii, dragii Mei,
Atunci când mirele-i cu ei?” –
I-a întrebat Iisus – „Curând,
35Are să vină vremea când
Mirele are să lipsească
Și-atunci, și ei au să postească.”
36O pildă, le-a mai spus, apoi:
„Nimeni nu rupe haine noi,
Ca haine vechi, să peticească;
Altminteri, știți ce-o să pățească:
Le prăpădește pe-amândouă –
Și haina veche și cea nouă.
37Vinul cel nou, proaspăt adus,
Nu în burdufuri vechi e pus –
Burduful vechi, ușor plesnește,
Iar vinul, tot, se risipește.
38Vinul cel nou – știe oricine –
Că în burdufuri noi se ține.
În felu-acesta – vă spun vouă –
Păstrate fi-vor amândouă.
39Și nimeni, după ce-a băut,
Vin vechi, vin nou n-a mai cerut,
Căci zice: „Vinul vechi, îmi pare,
Cu mult mai bun și mult mai tare.”
Selectat acum:
Luca 5: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
