Iisus, afară, a ieșit.
De-ai Săi discipoli, însoțit,
S-a îndreptat, încetișor,
Spre Muntele Măslinilor.
Când au ajuns, în locu-acel,
„Rugați-vă!” – le zise El –
„Ca nu cumva, să vă treziți,
Că ați putea fi ispitiți.”
Apoi, Iisus S-a-ndepărtat,
Puțin, de ei, a-ngenunchiat
Și a-nceput, în rugăciune,
Aceste vorbe a le spune:
„Tată, de este cu putință,
Acest pahar, de suferință,
Îndepărtează-l, de la Mine!
Dar nu vreau, voia Mea – știi bine! –
Să se-mplinească, ci voiesc,
Doar voia Ta, să-nfăptuiesc!”
Atunci, un înger a venit,
Din ceruri, și L-a întărit.
Un chin, de moarte, L-a cuprins;
Sudoarea-I care s-a prelins,
În picuri mari, s-a prefăcută
De sânge, și-apoi a căzut,
Peste pământ. S-a tulburat
Și, mai fierbinte, S-a rugat.
Când termină, a revenit,
La ucenici, dar i-a găsit
Dormind – de întristări zdrobiți
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
