Niște păstori, pe câmp, erau,
Căci noaptea, turmele-și păzeau,
Făcând de strajă, ne-ncetat.
Când îngerul s-a-nfățișat –
Trimis din cer – păstorilor,
A strălucit, în jurul lor,
Lumina slavei Domnului.
Păstorii, la vederea lui,
De moarte, s-au înspăimântat,
Dar îngerul a cuvântat:
„Fiți fără teamă, căci sosesc,
La voi, ca să vă-mpărtășesc
O veste bună, ce-o să fie
Prilej de mare bucurie,
Pentru noroadele-ntristate!
Astăzi, la David, în cetate,
Un mare fapt s-a petrecut:
Mântuitorul S-a născut!
El este Domnul! E Hristos!
A coborât – din ceruri – jos,
Să se-ntrupeze pe pământ!
Iată de ce, aici, eu sânt!
Spre a-L cunoaște, un semn vreau,
Vouă, acuma, să vă dau:
Un Prunc, găsi-veți, înfășat,
În scutece-n iesle culcat.”
Îngeru-n urmă și-a unit
Glasul, cu oastea ce-a venit
Din cer, slăvind pe Dumnezeu:
„Slăvit fie Domnul, mereu,
În locuri ce prea-nalte sânt!
Pacea coboare pe pământ,
Peste întreg cuprinsul lui,
Între oamenii Domnului!”
După ce îngerii s-au dus,
Păstorii, între ei, și-au spus:
„Haidem, cu toți, la Betleem,
Acum, degrabă, să vedem
Tot ceea ce ne-a fost făcut,
De către înger, cunoscut!”
La drum, îndată, au pornit
Și, precum îngeru-a vorbit,
Găsiră Pruncul, așezat
În iesle. El era vegheat
De Iosif și de mama Lui.
La căpătâiul Pruncului,
Păstorii au istorisit
Cum și de unde au venit.
Toți cei care au ascultat
Vorbele lor, s-au minunat.
În liniște, Maria sta
Și-n inimă doar, cugeta,
La toate câte-a auzit.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
