Niște păstori, pe câmp, erau,
Căci noaptea, turmele-și păzeau,
Făcând de strajă, ne-ncetat.
Când îngerul s-a-nfățișat –
Trimis din cer – păstorilor,
A strălucit, în jurul lor,
Lumina slavei Domnului.
Păstorii, la vederea lui,
De moarte, s-au înspăimântat,
Dar îngerul a cuvântat:
„Fiți fără teamă, căci sosesc,
La voi, ca să vă-mpărtășesc
O veste bună, ce-o să fie
Prilej de mare bucurie,
Pentru noroadele-ntristate!
Astăzi, la David, în cetate,
Un mare fapt s-a petrecut:
Mântuitorul S-a născut!
El este Domnul! E Hristos!
A coborât – din ceruri – jos,
Să se-ntrupeze pe pământ!
Iată de ce, aici, eu sânt!
Spre a-L cunoaște, un semn vreau,
Vouă, acuma, să vă dau:
Un Prunc, găsi-veți, înfășat,
În scutece-n iesle culcat.”
Îngeru-n urmă și-a unit
Glasul, cu oastea ce-a venit
Din cer, slăvind pe Dumnezeu:
„Slăvit fie Domnul, mereu,
În locuri ce prea-nalte sânt!
Pacea coboare pe pământ,
Peste întreg cuprinsul lui,
Între oamenii Domnului!”
După ce îngerii s-au dus,
Păstorii, între ei, și-au spus:
„Haidem, cu toți, la Betleem,
Acum, degrabă, să vedem
Tot ceea ce ne-a fost făcut,
De către înger, cunoscut!”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
