Către Ierusalim, mergea
Iisus, iar drumul Său trecea,
Prin al Samariei ținut
Și-al Galileei. L-au văzut –
Când, tocmai intra într-un sat –
Zece leproși. Cu toți au stat,
La depărtare, de Iisus
Și, ridicând glasul, au spus:
„Iisuse, milă ai, de noi!”
El i-a privit și-a zis apoi:
„Degrabă dar, duceți-vă!
La preoți, arătați-vă!”
Pe când, la drum, ei au pornit,
De lepră, s-au și curățit.
Unul din ei, când a văzut
Minunea care s-a făcut –
Căci boala i s-a vindecat –
S-a-ntors din drum și-a lăudat
Pe Dumnezeu, cu voce tare.
La ale lui Iisus picioare,
S-a aruncat și-a mulțumit,
Că Domnul l-a tămăduit.
Samaritean era acel
Lepros, care s-a-ntors, la El.
Iisus, cuvântul, a luat:
„Oare, cei ce s-au curățat,
Nu-s zece? Atunci, vă zic vouă:
Unde sunt, oare, ceilalți nouă?
Din cei ce s-au tămăduit,
Acest străin doar, s-a găsit
Să se întoarcă – Mă-ntreb Eu –
Slavă să-I dea, lui Dumnezeu?”
Apoi, i-a zis, celui venit:
„Credința ta te-a mântuit!”
Mulți Farisei, atunci, s-au dus
Și-L întrebară, pe Iisus,
Când oare, va avea să vie
A Domnului Împărăție.
Iată ce le răspunse El:
„Nu va veni, în așa fel,
Împărăția Domnului,
Încât, privirea omului,
Să o izbească. Despre Ea,
Nimeni, nicicând, nu va putea
Să zică: „Iat-o, e aici!”
De-asemeni, nu va zice nici,
„Uite-o, acolo e!” Căci iată,
E, înlăuntrul vost’, aflată!”
Apoi, spre ucenici, Iisus
Și-a-ntors privirile și-a spus:
„Veni-vor vremi, când o să vreți,
O zi, ca asta, să vedeți,
Din cele ce-au fost ale Lui –
Ale Fiului omului –
Însă, atunci, nu veți putea,
Astfel de zile, a vedea.
Atunci, mulți oameni, o minciună,
Au să încerce să vă spună:
„Iată-L, aici este aflat!”
„Uite-L, acolo-i așezat!” –
Vor spune ei. Nu-i ascultați,
Pe-acei oameni, și nu-i urmați!
Căci, precum fulgerul brăzdează,
Cerul întreg, și-l luminează
Până la marginile lui,
La fel, și Fiul omului,
Asemeni lui are să fie,
Atuncea când are să vie.
Dar, mai ‘nainte să sosească,
El are ca să pătimească
Multe, și fi-va lepădat,
De acest neam. Ce s-a-ntâmplat,
Când trăia Noe-n vremea lui,
Și-acum – când Fiului omului
E-aici – la fel are să fie.
Mai înainte ca să vie
Potopul, toți mâncau și beau,
Se măritau și se-nsurau,
Până-n corabie-a intrat
Noe. Dar, nimeni n-a băgat,
De seamă, și-astfel, a venit
Potopul, ce i-a înghițit,
Pe oamenii de peste tot.
Ce s-a-ntâmplat când trăia Lot –
Când oamenii mâncau și beau,
Vindeau, sădeau, case zideau –
Se va-ntâmpla, aidoma.
Când Lot ieși din Sodoma,
Foc și pucioasă au venit,
Din ceruri, și toți au pierit.
Asemenea, are să fie
Și-atunci, când Fiul va să vie.
Cei, care-n acea zi, fi-vor
Pe-acoperișul caselor,
Să nu coboare ca să-și ia
Vase, din casă, ci să stea
Acolo, unde-au fost surprinși.
În câmp, cei care au fost prinși,
Să nu se-ntoarcă înapoi.
Aminte, să v-aduceți voi,
De a lui Lot nevastă. Cel
Ce va căta, prin orice fel,
Ca viața să își ocrotească,
O pierde; dar o s-o găsească
Cel ce-a pierdut-o. Va veni
Noaptea, când se vor pomeni
Doi inși, care-s aflați în pat,
Că unul doar, va fi luat,
Rămânând unul dintre ei.
La moară, din două femei
Cari macină, una-i luată,
În timp ce alta e lăsată.
Din doi bărbați ce s-au aflat
La câmp, doar unul e luat.”
Atuncea, ucenici-au spus:
„Dar Doamne, unde?”, iar Iisus
Răspunse: „Unde o să fie
Trupul, și vulturi-au să vie.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
