Către Ierusalim, mergea
Iisus, iar drumul Său trecea,
Prin al Samariei ținut
Și-al Galileei. L-au văzut –
Când, tocmai intra într-un sat –
Zece leproși. Cu toți au stat,
La depărtare, de Iisus
Și, ridicând glasul, au spus:
„Iisuse, milă ai, de noi!”
El i-a privit și-a zis apoi:
„Degrabă dar, duceți-vă!
La preoți, arătați-vă!”
Pe când, la drum, ei au pornit,
De lepră, s-au și curățit.
Unul din ei, când a văzut
Minunea care s-a făcut –
Căci boala i s-a vindecat –
S-a-ntors din drum și-a lăudat
Pe Dumnezeu, cu voce tare.
La ale lui Iisus picioare,
S-a aruncat și-a mulțumit,
Că Domnul l-a tămăduit.
Samaritean era acel
Lepros, care s-a-ntors, la El.
Iisus, cuvântul, a luat:
„Oare, cei ce s-au curățat,
Nu-s zece? Atunci, vă zic vouă:
Unde sunt, oare, ceilalți nouă?
Din cei ce s-au tămăduit,
Acest străin doar, s-a găsit
Să se întoarcă – Mă-ntreb Eu –
Slavă să-I dea, lui Dumnezeu?”