Un Fariseu L-a invitat,
Pe Domnul – la un nou Sabat –
La el, acasă, să prânzească.
Alți Farisei – să-L urmărească,
Îndeaproape – au venit
Și cu atenție-au pândit.
Un om, cari dropică avea,
În locu-acela se găsea.
Astfel, bolnavul a fost pus,
Grabnic, în fața lui Iisus.
Toți Îl priveau, nerăbdători.
Atunci, pe-ai Legi-nvățători
Și pe toți Fariseii – care
Îl urmăreau, cu încordare –
Domnul Iisus i-a întrebat:
„Îngăduit e, în Sabat,
Să vindeci?” Însă, ei tăceau,
Căci, să răspundă, nu-ndrăzneau.
Apoi, El l-a tămăduit,
Pe bietul om, și a vorbit:
„Care din voi, de s-a-ntâmplat,
Să-i cadă-n ziua de Sabat,
Copilul, boul, în fântână,
Va sta, ca să aștepte până
Va trece ziua, spre-a-l salva?
Se poate oare-așa ceva?
Nu îl va scoate imediat,
Chiar dacă-i ziua de Sabat?”
Cu toții au tăcut, chitic,
Căci n-au putut spune, nimic.
Văzând, pe cei care erau
Poftiți la masă, cum grăbeau
Către un loc fruntaș, Iisus,
Această pildă, le-a mai spus:
„La nuntă, dacă ești poftit,
Să nu te-areți nesocotit,
Cătând locul întâi, la masă,
Căci poate-un oaspete din casă,
E mai cu vază, decât tine,
Și n-o să-ți cadă, deloc, bine
Când omul care te-a poftit,
Are să-ți spună: „Ai greșit
Prietene! Dă locul tău,
Acestui om! Îmi pare rău!”
Atunci, vedea-vei, cu rușine,
Că locul ultim, vei obține.
Dar dacă o să te așezi,
Pe locul ultim, ai să vezi
Cum, cel care te-a invitat,
Va zice: „Nu te-ai așezat,
Pe al tău loc. Du-te, mai sus.”
Pe-un loc fruntaș, tu vei fi pus
Și-astfel, atunci, astă mutare,
Îți va aduce cinste mare,
Printre toți ceilalți invitați,
La masa ‘ceea. Deci, aflați,
Căci cel care s-a înălțat,
Va fi smerit; dar ridicat,
Va fi cel ce s-a dovedit,
Că a știut a fi smerit.”
Apoi, celui care-L poftise,
La masa sa, Iisus îi zise:
„Când dai un prânz, sau dai o cină,
Printre acei ce-i chemi să vină,
Să nu se afle ai tăi frați,
Neamuri, amici, vecini bogați.
Ca nu cumva, după o vreme,
Și ei, la masă, să te cheme,
Pentru că, astfel, ți-ai luat
Răsplata, pentru prânzul dat.
Ci când, o masă, dăruiești,
Grijă să ai, ca să poftești
Schilozi, șchiopi, orbi. Așa e bine
Și-atunci, ferice e de tine,
Căci ei – răsplată – n-au să-ți dea;
În schimb, răsplata, vei avea,
Atuncea când vor fi treziți,
Din morți, toți cei neprihăniți.”