Iisus, odată, S-a rugat,
Lui Dumnezeu. L-a ascultat
Un ucenic. Când a sfârșit,
La El, acela a venit
Și-I spuse: „Vrem să învățăm,
Doamne, și noi, să ne rugăm.
Învață-i Doamne, pe ai Tăi,
Cum i-a-nvățat Ioan, pe ai săi.”
„Când vă rugați” – a zis Iisus –
„În acest fel, trebuie spus:
„Tată din cer, sfințit să fie
Măritu-Ți Nume, pe vecie!
Să vină-mpărăția Ta,
Și să se facă voia Ta,
Precum în cerul Tău cel sfânt,
La fel și-aici, jos, pe pământ.
Pâinea, de toate zilele,
Să ne-o dai azi. Greșelile,
De noi făcute, Te rugăm,
Să ni le ierți, precum iertăm
Și noi, pe cei ce ni-s greșiți.
Nu ne lăsa, ca ispitiți,
Să fim; ci Tu ne izbăvește,
De cel rău, și ne mântuiește.”