Iisus, odată, S-a rugat,
Lui Dumnezeu. L-a ascultat
Un ucenic. Când a sfârșit,
La El, acela a venit
Și-I spuse: „Vrem să învățăm,
Doamne, și noi, să ne rugăm.
Învață-i Doamne, pe ai Tăi,
Cum i-a-nvățat Ioan, pe ai săi.”
„Când vă rugați” – a zis Iisus –
„În acest fel, trebuie spus:
„Tată din cer, sfințit să fie
Măritu-Ți Nume, pe vecie!
Să vină-mpărăția Ta,
Și să se facă voia Ta,
Precum în cerul Tău cel sfânt,
La fel și-aici, jos, pe pământ.
Pâinea, de toate zilele,
Să ne-o dai azi. Greșelile,
De noi făcute, Te rugăm,
Să ni le ierți, precum iertăm
Și noi, pe cei ce ni-s greșiți.
Nu ne lăsa, ca ispitiți,
Să fim; ci Tu ne izbăvește,
De cel rău, și ne mântuiește.”
Iisus adaugă, apoi:
„Dacă, cumva, unul din voi –
În noapte, de nevoie pus –
La un amic al său s-a dus
Și-l va ruga: „Ajută-mă!
Cu trei pâini, împrumută-mă,
Căci, chiar acum, m-am pomenit
Cu-n vechi prieten ce-a venit,
Din depărtări, și n-am nimic,
Să-i pun, acestui bun amic –
Ce vine de pe drum – pe masă”;
Și de-i va zice cel din casă
„Mă lasă! Ușa-am încuiat!
Copii-mi sunt cu mine-n pat!
Nu pot, acum, să îți dau pâine –
Așteaptă și tu, până mâine!” –
Adevărat vă spun, chiar dacă
Hatârul nu o să i-l facă
Fiind prieteni, o să-i dea
Pâine și tot ce va mai vrea,
Să scape de vizitator,
Căci stăruie, supărător.
Cerând doar, o să căpătați;
Găsi-veți, de-o să căutați;
Vi se deschide, de bateți,
Pentru că – după cum vedeți –
Când cineva cere, primește;
Oricine caută, găsește
Și se deschide, cui va bate.
Cine e tatăl care poate,
Atunci, când fiul l-a rugat
Să-i dea o pâine, să-i fi dat
O piatră? Sau, de a voit
Un pește, să-i fi dăruit
Un șarpe? Ori, dacă va vrea
Un ou, o scorpie să-i dea?