Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Și iată ce i-a poruncit:
„Copiilor lui Israel,
Vorbește-le, în acest fel:
„Iată acum, zilele care,
Domnul le vrea, de sărbătoare,
Pe cari le veți vesti-nainte,
Și veți avea adunări sfinte:
În șase zile, să lucrați;
A șaptea zi însă, să stați,
Căci este ziua de Sabat.
Pentru odihnă e lăsat
Sabatul, pentru fiecare.
Veți ține-o sfântă adunare,
În astă zi. Sunteți opriți
Ca în acest timp, să munciți,
Căci e Sabatul Domnului,
În casele poporului.”
„Iată acum, zilele care
Mai sunt zile de sărbătoare,
Pe cari le veți vesti-nainte
Și veți avea adunări sfinte,
Mai dinainte pregătite,
La vremurile potrivite:
În luna-ntâi din an, în care,
A paisprezecea zi apare –
În intervalul definit
De două seri – sărbătorit,
Va fi Paștele Domnului;
Iar după noaptea Paștelui –
A cincisprezecea zi apoi,
Din luna-ntâi – veți avea voi,
Din nou, o sărbătoare mare:
Cea a azimilor. Ea are
A fi-nchinată Domnului,
Spre lauda și cinstea Lui.
În timp de șapte zile-apoi,
Numai azimi, veți mânca voi.
În ziua-ntâi de sărbătoare,
S-aveți o sfântă adunare.
Atuncea, voi sunteți opriți,
Lucrări de slugă, să-mpliniți.
În șapte zile împlinite,
S-aduceți jertfe mistuite
De foc, în fața Domnului,
Așa precum e voia Lui.
A șaptea zi de sărbătoare,
S-aveți o sfântă adunare.
Atunci, din nou, sunteți opriți,
Lucrări de slugă, să-mpliniți.”
Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Și iată ce i-a poruncit:
„Copiilor lui Israel,
Să le vorbești, în acest fel:
„Când veți intra în țara care,
Domnul, ca să vi-o deie, are,
Din ceea ce-o să secerați
Voi de pe câmpuri, să luați
Un snop, să-l dați preotului,
Ca pârgă-a secerișului.
Snopul acel cari va fi dat,
De preot trebuie luat
Și legănat în fața Lui –
Adică-n fața Domnului.
Spre a putea a fi primit
Lucrul acesta, împlinit
Are să fie, imediat –
A doua zi – după Sabat.