Leviticul 20
20
Pedepse
1Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Și iată ce i-a poruncit:
2„Copiilor lui Israel,
Vorbește-le, în acest fel:
„Dacă un om, dintre cei care,
Israelul, drept fii, îi are –
Sau dacă un străin, din cei
Care vor locui cu ei –
Pe-un fiu al său, are să-l ia,
Pentru Moloh ca să îl dea,
Omul acela – negreșit –
Cu moartea, fi-va pedepsit:
Întreg poporul țării are,
Cu pietre, ca să îl omoare.
3Și Eu voi proceda la fel:
În contra omului acel,
Îmi voi întoarce Fața Mea,
Căci a-ndrăznit ca să îl dea,
Pe unul dintre-ai săi copii,
Pentru Moloh. Voiesc să știi
Că nimicesc ființa lui,
Din mijlocul poporului,
Căci Mi-a spurcat locașul sfânt
Cari este în al vost’ pământ,
Iar al Meu Nume sfânt, astfel,
Ajuns-a necinstit și El.
4Dacă poporul, bunăoară,
Pe omu-acela, nu-l omoară –
Pe cel cari, un copil, și-a dat,
Pentru Moloh – ne-ntârziat,
5Îmi voi întoarce Fața Mea
În contra lui și-asemenea,
Și împotriva a lor lui.
Din mijlocul poporului,
Pe toți, am să îi nimicesc –
Pe cei cari, cu Moloh, curvesc.
6Atunci când întâmpla-se-va
Ca să se ducă cineva,
La cei care, cu morți, vorbesc –
Sau la acei care ghicesc –
Ca împreună să curvească,
Mânia Mea o s-o simțească,
Din plin și-ndată, omu-acel:
Îmi voi întoarce, către el,
Fața, spre nimicirea lui,
Din mijlocul poporului.
7Să vă sfințiți, fiți sfinți, mereu,
Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeu.
8Poruncile-Mi, să le-mpliniți
Și legile-Mi să le păziți,
Căci Eu sunt Domnul Cel ceresc –
Eu sunt Cel care vă sfințesc.
9Atunci când întâmpla-se-va
Că blestema-va cineva,
Pe mama sau pe tatăl lui,
Din mijlocul poporului,
Omul să fie nimicit:
Cu moartea, fi-va pedepsit,
Pentru că el a cutezat,
Părinții, de și-a blestemat.
Astfel, sângele mortului
Să cadă dar, asupra lui.
10Dacă se va-ntâmpla, vreodată,
Cu o femeie măritată
Ca să curvească cineva –
Deci cu nevasta altcuiva –
Omul acela, negreșit,
Cu moartea, fi-va pedepsit.
La fel, femeia dovedită
Că a curvit, e pedepsită.
11Atunci când întâmpla-se-va
Ca să se culce cineva,
Cu soața tatălui său, el
Să fie pedepsit, la fel:
Cu moartea, fi-va pedepsit
Și el și cea care-a curvit,
Iar sângele curvarilor
Să cadă peste capul lor,
Căci au făcut ce este rău.
A dezvelit, tatălui său,
El, goliciunea, și-a călcat
Poruncile ce le-am lăsat.
12Atunci, când întâmpla-se-va,
Ca să se culce cineva,
Cu nora sa, pe amândoi,
Aveți a îi ucide-apoi,
Fiindcă prin al lor păcat,
Sângele și-au amestecat.
Sângele lor, de-asemenea,
Peste al lor cap, va cădea.
13Dacă un om culca-se-va,
Vreodată, cu altcineva –
Precum te culci cu o femeie –
Viața, pe loc, să li se ieie,
Căci ceea ce au săvârșit
Este scârbos și, negreșit,
Că al lor sânge, mai apoi,
Cădea-va peste amândoi.
14Dacă un om ia o femeie,
De soață, ca apoi să ieie
Și pe-a ei fiică de soție,
Acela trebuie să fie,
Cu moartea-ndată pedepsit,
Căci este un nelegiuit.
În foc, să-i ardeți, pe toți trei
Ca astfel, tot ce-au făcut ei –
Nelegiuirea lor – apoi,
Să nu rămână între voi.
15Atunci, când întâmpla-se-va
Ca să se culce cineva,
Cu vita lui, să-l pedepsiți:
Cu moartea, voi să îl loviți,
Iar soarta lui, de-asemenea,
Și vita sa o va avea.
16Dacă, de-o vită, o femeie
Se-apropie, să li se ieie,
Îndată, viața, celor două,
Iar sângele, peste-amândouă,
Are să cadă, negreșit.
17Dacă un om a îndrăznit,
Pe sora lui ca să o ia –
Pe fata pe cari o avea
Ori mama sa, ori tatăl său –
Va săvârși un lucru rău.
Dacă rușinea-i va vedea –
Și dacă ea, de-asemenea,
Îi va vedea rușinea lui –
Atuncea, fapta omului
Este o mare mișelie.
De-aceea, nimicit să fie,
Din mijlocul poporului.
El, goliciunea sorei lui,
A dezvelit-o și-a călcat
Poruncile pe cari le-am dat.
Pentru păcatul săvârșit,
Cu moartea, fi-va pedepsit.
18Atunci când întâmpla-se-va,
Ca să se culce cineva,
Cumva, cu o femeie care
E la al ei soroc, și are
Ca goliciunea să-i zărească –
Iar ea o să-i descoperească
Scurgerea sângelui – cei doi
Să fie nimiciți apoi.
19Nu dezveli, pe nici o cale,
Rușinea sorei mamei tale,
Nici pe-a aceleia pe care,
Al tău tată, soră, o are,
Căci asta-nseamnă că-ndrăznești
Ca, ruda, să îți dezvelești.
Cei cari păcătuiesc, să știți
Că au să fie pedepsiți.
20Atunci, când întâmpla-se-va,
Ca să se culce cineva,
Cu-a sa mătușă, negreșit,
Că acel om a dezvelit,
A unchiului său, goliciune.
Păcatul săvârșit, pot spune
Că va fi aspru pedepsit:
Fără urmași, vor fi murit.
21Atunci, când întâmpla-se-va,
Că o să ieie cineva,
Pe a fratelui său soție,
Făcut-a o necurăție:
I-a dezvelit, fratelui său,
Rușinea. Pentru acest rău,
Are să fie pedepsit –
Fără urmași, va fi murit.
22Voi, legile-Mi, să le păziți,
Poruncile-Mi, să le-mpliniți,
Ca nu cumva să fiți vărsați
Din gura țări-n care stați.
23Să nu trăiască ăst popor,
Asemenea neamurilor
Pe care le voi izgoni,
Din fața lui, când va veni
Să stea, în țara ce-i e dată.
Să nu urmeze, niciodată,
A neamurilor obiceie.
Poporul Meu să nu se ieie
După acestea, căci ce fac
Ele, acum, nu-Mi e pe plac;
Și toate câte le-am văzut
La ele, scârbă Mi-au făcut.
24În țara lor, Eu v-am adus
Și face-voi precum am spus:
„Veți stăpâni, în țara lor,
Căci Eu o dau ăstui popor.
O veți avea în stăpânire.
În ea – precum v-am dat de știre
Și-i potrivit cu a Mea vrere –
Va curge doar lapte și miere.”
Eu sunt al vostru Dumnezeu,
Și Eu sunt Domnul, tot mereu.
De-asemenea, Eu sunt Cel care
Alesu-v-am, dintre popoare.
25De-aceea, voi să aveți știre,
Să faceți dar, deosebire,
Între ceea ce-i curăție
Și între ce-i necurăție –
Deci între-un dobitoc curat
Și între cel ce-i necurat,
Sau între păsări ce-s curate
Și între cele necurate.
Știind aceste lucruri, voi
N-aveți a vă spurca apoi,
Prin dobitoace, târâtoare,
Prin toate păsările care
Aflate-s pe acest pământ
Și care, necurate, sânt.
V-am învățat ca să le știți,
Mereu, să le deosebiți,
Spre-a vă feri, neîncetat,
De tot ce este necurat.
26Fiți sfinți, fiindcă Eu sunt sfânt,
Pentru că Eu, Eu Domnul sânt.
Eu sunt Cel care v-am ales.
Dintre popoare, v-am cules
Și-apoi, deoparte, Eu v-am pus,
Să fiți ai Mei, precum v-am spus.
27Atunci, când întâmpla-se-va,
Că o să cheme cineva,
Duhul cuiva care-a murit,
Sau dacă s-a-ndeletnicit
Doar cu ghicitul, imediat,
Va fi, la moarte, condamnat.
Sângele omului acel
Are să cadă, peste el.”
Selectat acum:
Leviticul 20: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca