Leviticul 18
18
Oprirea însoțirilor nelegiuite
1Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Și iată ce i-a poruncit:
2„Copiilor lui Israel,
Tu să le spui, în acest fel:
„Eu sunt al vostru Domn, mereu.
Eu sunt al vostru Dumnezeu.
3Nu faceți ceea ce-ați văzut
Că, în Egipt, a fost făcut,
În vremea-n care-ați locuit
Acolo. Nu e-ngăduit,
De-asemenea, să faceți voi
Ceea ce veți vedea apoi,
Că fac cei care locuiesc,
În țara ce vi-o dăruiesc –
În Canaanul către care,
Eu vă conduc. Deci, grijă mare
Va trebui să arătați
Ca, de la ei, să nu luați
Vreun obicei. Atenți să fiți:
4Poruncile-Mi să le-mpliniți,
Să mai păziți legile Mele
Și să umblați, mereu, în ele,
Căci vă sunt Domn și Dumnezeu.
5Păziți-Mi legile, mereu,
Și-asemeni, poruncile Mele.
Acela va trăi, prin ele,
Cari le-mplinește, pe pământ,
Căci Eu am spus. Eu, Domnul, sânt!
6Permis nu-i este omului,
Să își atingă ruda lui
Care, de sânge, e vădită,
Voind a-i fi descoperită
Rușinea, goliciunea. Eu
Sunt Domnul și voi fi, mereu!
7Nu dezveli, la al tău tată,
Tu, goliciunea lui, vreodată.
Nu dezveli, pe nici o cale,
Tu, goliciunea, mamei tale.
Să n-o descoperi, ci ia seamă,
Pentru că ea îți este mamă.
8N-o dezveli nici pe cea care,
Al tău tată, soață, o are,
Căci goliciunea soaței lui,
E goliciunea tatălui.
9Nu dezveli, pe nici o cale,
Nici goliciunea sorei tale,
Căci fiică e, pentru-al tău tată
Și e a mamei tale fată –
Chiar dacă-n casă s-a născut,
Sau de, afară, a crescut.
10Nu dezveli, căci este rău,
Nicicând, fiicei fiului tău,
Rușinea; și pe nici o cale,
Nici cea a fiicei fetei tale –
Căci goliciunea-i, nu uita,
Este chiar goliciunea ta.
11Nu dezveli, căci este rău,
Fiicei soaței tatălui tău,
Rușinea ei, căci s-a născut
Din tatăl tău. Deci, ai văzut,
Acuma, din toate aceste,
Că astă fată soră-ți este.
12Nu dezveli, căci este rău,
Nicicând, sorei tatălui tău,
Rușinea ei, pentru că iată:
Ea este rudă cu-al tău tată.
13Nu dezveli, pe nici o cale,
Rușinea sorei mamei tale,
Căci rudă este – nu uita –
De-aproape dar, cu mama ta.
14Să nu descoperi, căci e rău,
Tu, fratelui tatălui tău,
Cu nici un chip, rușinea lui.
Să nu tinzi la nevasta lui,
Pentru că soața-i – nu uita –
Este, de fapt, mătușa ta.
15Nu dezveli, pe nici o cale,
Tu, goliciunea norei tale,
Pentru că faci un lucru rău,
Căci ea-i soața fiului tău.
16De-asemenea, ascultă-acum:
Să nu descoperi, nicidecum,
Rușinea soaței fratelui,
Căci este goliciunea lui.
17Nu-i dezveli, unor femei –
Și-asemenea, nici fiicei ei –
Tu, goliciunile, vreodată,
Căci fapta ta e necurată.
Pe fata fiului pe care
Știi că acea femeie-l are,
Să nu-ndrăznești ca să o iei –
Și nici pe fiica fetei ei –
Să le descoperi goliciunea.
Arată-ți dar, înțelepciunea,
Căci rude-ți sunt, precum ai știre.
Să nu faci vreo nelegiuire.
18Tu să nu iei, pe nici o cale,
Cumva, pe sora soaței tale.
Nu-i dezveli, în nici un caz,
Rușinea, ca să-i faci necaz
Nevestei tale, cât trăiește.
De-așa ceva, tu te ferește!
19Să nu te-apropii, niciodată,
De vreo femeie cari, aflată,
E la soroc. Să nu-ndrăznești,
Rușinea, să i-o dezvelești.
20Să nu te-mpreuni, căci e rău,
Cu soața seamănului tău –
Să nu te pângărești, cu ea.
21Întotdeauna, vei veghea
Ca, lui Moloh, să nu-ți jertfești
Copiii. Să nu pângărești
Tu, Numele Meu, pe pământ,
Pentru că Eu, Eu Domnul sânt!
22Să nu te culci cu un bărbat
Așa precum te-ai fi culcat
Cu o femeie. Îți pot spune,
Că ăst fapt e o urâciune.
23Să nu se culce nimenea,
Cu vitele. De-asemenea,
Toate femeile-s oprite
Ca să se-apropie de vite,
Voind, cu ele, să curvească.
Femeile să se ferească
De aste fapte, căci se știe
Că sunt o mare mișelie.
24Să nu cumva să vă spurcați
Cu aste lucruri, ci aflați
Căci neamurile-au fost spurcate
Cu ele și-astfel, alungate,
Din față-vă, vor fi îndată.
25Țara prin ele-a fost spurcată.
Fărădelegea-nfăptuită
N-o voi lăsa nepedepsită
Și-atunci, pământul va vărsa,
Pe-ai săi oameni, din gura sa.
26Poruncile-Mi, să le păziți,
Iar legile-Mi să le-mpliniți.
Să nu faceți și voi, cândva,
Astfel de spurcăciuni, cumva.
Toți trebuie să se ferească:
Și cei care-au să locuiască
Străini, în al vostru pământ,
Dar și cei cari băștinași sânt.
27Căci toate-aceste spurcăciuni
Și toate-aceste urâciuni,
Cei cari aici au locuit,
‘Nainte-vă, le-au săvârșit
Și-au pângărit această țară.
De-aceea, îi voi da afară.
28Luați dar, seama bine, voi,
Să nu vă verse mai apoi –
Țara în care-o să intrați –
Din gura ei, când o spurcați,
La fel precum i-a mai vărsat
Pe cei care, în ea, au stat.
29Acela care săvârșește
Vreo spurcăciune, trebuiește
A fi, îndată, nimicit.
30Păziți dar, ce v-am poruncit
Și nu luați vreun obicei,
Urât de Mine, de la cei
Care, aici, au locuit,
‘Nainte de a fi venit,
În astă țară, voi să stați.
Păziți-vă! Nu vă spurcați,
Căci sunt al vostru Dumnezeu,
Și Eu sunt Domnul, tot mereu.”
Selectat acum:
Leviticul 18: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca