Leviticul 14:4-23

Va porunci a fi luate, Din păsări care sunt curate, Două bucăți; să fie vii. Voiesc apoi ca să mai știi Că, lemn de cedru, trebuiește, Pentru cel cari se curățește. Cârmâz, isop de-asemenea, Va trebui ca să mai ia. O pasăre veți lua voi, Pe care-o junghiați apoi, În vasu-anume pregătit Cari, din pământ, e întocmit Și, într-o apă curgătoare, E așezat. Preotul are Să ia cârmâz, pasărea vie, Cedrul, isopul și să vie Să le înmoaie-n vasul care Este în apa curgătoare, În sângele păsării dată Întâi, cari fost-a junghiată. De șapte ori va fi stropit Omul cari este curățit De lepra ce l-a încercat. Să îl declare-apoi curat, Iar pasărea care e vie, Eliberată o să fie, Pe câmp. Cel ce s-a curățit Să-și spele haina, negreșit, Să-și radă părul și scăldat Să fie, pentru-a fi curat. În urmă, poate ca să vie În tabără, însă să știe Că trebuie ca să rămână – Afar’ din cort – o săptămână. A șaptea zi – precum socot – Din nou, să-și radă părul tot – Și cap și barbă, după care, Sprâncenele. În urmă, are Să-și scalde trupul; îmbăiat Astfel fiind, va fi curat. A opta zi, omul să ia, Doi mielușei; de-asemenea, Va mai lua o oaie care Numai un an de zile are. Mieii și oaia – să se știe – Fără cusur doresc să fie. Iar dintr-o efă de făină, Cu trei zecimi, el să mai vină, Căci floarea de făină are Dată a fi, dar de mâncare, Cu untdelemn amestecat. Ulei mai trebuie luat – Un log (adică un pahar) – Să însoțească acest dar. Preotu-n urmă trebuiește, Pe cel care se curățește, Să-l ducă-n fața Domnului, Cu toate darurile lui, La ușa cortului chemat „Al întâlnirii”, de îndat’.” Preotu-apoi, un miel, să ia, Jertfă de vină, ca să-l dea. Mielul să fie însoțit De untdelemnul dăruit. Acestea fi-vor legănate, Mai înainte de-a fi date, Pentru că daru-nfățișat Este un dar ce-i legănat. S-aducă mielu-n locul sfânt – Deci unde dobitoace sânt Aduse-a fi sacrificate, Pentru a fi, drept jertfe, date. Acolo fi-va-njunghiat Mielul care a fost luat. Al preotului o să fie Acesta, căci – precum se știe – Al său e orice dobitoc Adus ca jertfă-n acel loc, Fie că jertfa este dată De ispășit, sau e luată Jertfă de vină. Să se știe Că acest lucru o să fie, Pentru Israel, pe pământ, Un lucru care e prea sfânt. Sângele jertfei cu menire De jertfă pentru ispășire, Va fi luat de preot care, Apoi cu el, să ungă are, Pe omul cari s-a curățit, Așa cum este rânduit, Așa precum Eu v-am cerut: Urechea dreaptă la-nceput – Pe vârful ei – degetul mare Al mâinii drepte, după care, Degetul mare e și el – De la piciorul drept – la fel, Cu sânge, uns. Preotu-apoi, Se va întoarce înapoi Ca, untdelemn, din log, să ia. În palma stângă, va avea Să-și toarne din uleiu-acel. Să-și moaie degetul în el Și să stropească-n fața Lui – Adică-n fața Domnului – De șapte ori deci, după care, Cu untdelemnul ce-l mai are În palma stângă, să-l stropească, Pe cel ce-o să se curățească, Așa precum este cerut: Urechea dreaptă, la-nceput – Moalele ei – degetul mare Al mâinii drepte, după care, Degetul mare e și el – De la piciorul drept – la fel, Uns cu ulei. Ungerea lui Va fi deasupra sângelui Jertfei de vină, ce s-a dat. Restul uleiului, aflat La preot – deci în palma lui – Va fi, pe capul omului, Care acum s-a curățat De lepra lui, apoi turnat. Preotul, prin a sa menire, Are să facă ispășire Apoi, în fața Domnului. S-aducă jertfa omului, Care acum s-a curățit, Ca jertfă pentru ispășit Și să îi facă ispășire, Așa cum e a lui menire. În urmă, fi-va-njunghiată A doua jertfă ce-a fost dată, Adică mielul ce-l socot Să-Mi fie ardere de tot. Să ducă jertfa pe altar Și să-i alăture un dar, Care e dat pentru mâncare, Iar la sfârșit, preotul are – Așa cum e a lui menire – Ca să îi facă ispășire, Celui care s-a vindecat Și astfel, el va fi curat. Dacă-i sărac omul acel, S-aducă doar un singur miel; Cu-acesta, trebuie să vină, Să îl dea jertfă pentru vină. De preot, el va fi luat – După ce-ntâi l-a legănat – Să facă pentru omu-acel, O ispășire-n acest fel. Deci dacă e sărac și n-are, Să ia din a făinii floare, Doar o zecime-amestecată Cu untdelemn și frământată. Un log de untdelemn să ia Și preotului să îl dea. După cum poate omu-acel, Să ia doi pui de porumbel, Sau poate două turturele. Drept jertfe-s păsările-acele: Una să aibă drept menire De jertfă pentru ispășire, Iar pe cealaltă o socot Să-Mi fie ardere de tot. A opta zi când o să fie, Cu-aceste lucruri, el să vie Și pentru curățirea lui, O să le dea preotului. Aceste lucruri vor fi date La ușa cortului. Luate Vor fi, din mâna omului, Acolo-n fața Domnului.