Leviticul 13:24-59

Când omul are, într-un loc, Pe pielea sa, urme de foc – Deci o arsură – după care, În locul urmei îi apare O pată albă imediat – Sau alb, cu roșu colorat – La preot, să se-nfățișeze. Acesta să îl cerceteze, Iar dacă părul s-a albit Și pata s-a mai adâncit, Să știe cum că lepră are Și, necurat, să îl declare. Astfel, arsura – negreșit – Rană de lepră, s-a vădit. Dacă preotul a văzut, Cum că arsura a scăzut, Că păru-n ea nu s-a albit, Iar rana nu s-a adâncit, Să îl închidă-o săptămână Și singur, omul să rămână. A șaptea zi, va fi chemat, De preot, pentru cercetat. Iar dacă pata s-a întins Și piele-n juru-i a cuprins, Cel care fost-a cercetat Luat va fi, drept necurat, Pentru că rana s-a vădit, A fi de lepră, negreșit. Dar dacă pata nu s-a-ntins Și piele-n juru-i n-a cuprins, Și dacă ea nu a crescut – Ci dimpotrivă, a scăzut – Este o rană dovedită, Că din arsură-i provenită. Atunci când întâmpla-se-va, Rană, să aibă cineva, Pe cap sau barbă, negreșit, La preot, trebuie venit, Indiferent de e bărbat Ori e femeie. Cercetat, Va fi, atunci, omul acel, De către preot, în ăst fel: Dacă rana s-a adâncit Și păr subțire-ngălbenit Are în ea, ca necurat Să-l dea pe omul cercetat. Râie de cap, poate avea – Sau barbă – ori asemenea, Lepră să aibă-i cu putință. Când preotul, cu-a lui știință, Vede că rana s-a oprit Și-n piele nu s-a adâncit, Și când de-asemeni, a văzut Că-n ea, păr negru n-a crescut, Să îl închidă-o săptămână, Pe om ca, singur, să rămână. Să-l cheme să se-nfățișeze, A șaptea zi, să-l cerceteze; Și dacă râia nu s-a-ntins Și dacă în al ei cuprins, Părul nu s-a îngălbenit Și dacă nu s-a adâncit Rana, în pielea celui care, Râie, la cap, să aibă pare, După ce are ca să-l vadă, Omul trebuie să se radă. Locul de râie doar cuprins, Are să-l lase neatins. Apoi – de preot – închis, iară, Omul va fi, a doua oară, Un timp de înc-o săptămână, În care, singur, să rămână. Să-l cheme să se-nfățișeze, A șaptea zi, să-l cerceteze; Și dacă râia nu s-a-ntins Și-n juru-i, piele, n-a cuprins, Și dacă nu s-a adâncit În piele, omul – negreșit – Are să fie declarat, De către preot, drept curat. Să-și spele haina omu-acel Și-apoi, curat, va fi, astfel. Dar dacă râia s-a întins Și piele-n juru-i a cuprins – După ce omul, declarat A fost, că este drept curat – Din nou, să se înfățișeze, La preot, ca să-l cerceteze. Iar dacă râia s-a întins Și piele-n juru-i a cuprins, Atunci, preotu-n rana lui, Să nu mai cate păr gălbui, Ci să-l declare necurat. De-i pare că, pe loc, a stat Râia aceea și-a văzut, Că-n ea, păr negru n-a crescut, Omul acela-i vindecat. Deci să-l declare drept curat. Atunci când întâmpla-se-va, Pete, să aibă cineva, Pe trup, cari albe s-au vădit, La preot trebuie venit, Indiferent de e bărbat Sau e femeie. Cercetat Va fi, atunci, omul acel, De către preot, în ăst fel: Dacă pe pielea trupului, Sunt pete – de un alb gălbui – Acestea, fără îndoială, Sunt pete ce-au făcut spuzeală, Pe pielea celui cercetat. Deci acel om este curat. Când unui om îi va cădea Părul, iar el va rămânea Pleșuv, să știți că e curat. Dacă, în față, i-a picat Părul, pleșuv e, din ‘nainte, Și e curat. Luați aminte Și-atent să cercetați apoi: Dacă-n ‘nainte sau ‘napoi Este pleșuv și-o rană are, Cari alb roșcată-i la culoare, Veți ști că e – fără-ndoială – O lepră ce-a făcut spuzeală, În partea ce s-a pleșuvit. Să-l cerceteze, negreșit, Preotu-n urmă. De găsește, Pe partea care se vădește A fi pleșuvă mai apoi – Fie-n ‘nainte sau ‘napoi – O umflătură, rană care E alb roșcată la culoare – Și poate fi asemănată Cu lepra cari, pe trup, se-arată – Să știe că omul acel Este lepros și-n acest fel, El trebuie ca, necurat, A fi, de preot, declarat. Leprosul care e atins De astă rană, înadins, Cu capul gol, mereu, va sta. Doar peste barbă, va purta O-nvelitoare, ne-ncetat. Straiul său fi-va sfâșiat Și-n orice loc va fi venit, El va striga, necontenit: „Sunt necurat! Sunt necurat!” Până când fi-va vindecat, El, necurat, va rămânea Și singur, trebuie să stea; Afară, o să trebuiască – Din tabără – să locuiască.” „Atunci când întâmpla-se-va Că se va arăta, cumva, O rană ce s-a dovedit A fi de lepră – negreșit – Pe-o haină care e făcută Din lână sau din in țesută, Sau în urzeală folosită, În bătătura împletită Din in ori lână, sau – cumva – Este o piele, ori ceva Care, din piele, s-a făcut, Și dacă rana s-a văzut Că e verzuie la culoare – Sau roșiatică apare – Pe haină, piele, în urzeală, În bătături, fără-ndoială Că astă rană se vădește De lepră-a fi și trebuiește Ca preotului, de îndată, Apoi, să-i fie arătată. Preotul o va cerceta, Iar lucru-acel, apoi, va sta Închis, timp de o săptămână. Acolo are să rămână, Până-n a șaptea zi în care, Se face-o nouă cercetare. Iar dacă rana s-a întins Pe haină, piele, și-a cuprins Și bătăturile acele – Din lână, in – lucruri de piele, Rana aceea e vădită Că este lepră învechită; Iar lucrul ce s-a cercetat, Este un lucru necurat. Să ardeți haina necurată, Sau bătătura ce-i lucrată Din in sau lână; iar apoi Să ardeți și urzeala voi. Să ardeți lucrurile-acele Care făcute sunt, din piele. Toate, le strângeți, la un loc, Căci trebuiesc arse, în foc. Dar dacă rana nu s-a-ntins Pe haină și nu a cuprins Urzeli sau bătături, și-acele Haine și lucruri ce-s din piele, Acestea trebuiesc luate, Urmând apoi, a fi spălate, Pe părțile ce-au fost atinse Și care-au fost, de răni, cuprinse. Apoi, închise, să rămână, Din nou, încă o săptămână. Preotu-apoi se va uita, Atent și iar va cerceta Rana ce-ntâi a fost spălată, Și dacă nu va fi schimbată – Aceasta – la înfățișare Și nu s-a-ntins, după spălare, Lucrul acela-i necurat. Deci ars să fie, imediat, Căci poate-o parte-a lucrului – Pe fața sau pe dosul lui – Ros ca să fie, a ajuns, De lepra care l-a pătruns. Dar dacă preotu-a văzut Că rana ‘ceea a scăzut După ce-ntâi a fost spălată, Are s-o rupă, de îndată, Din haină, din lucrul de piele, Din bătăturile acele Și, de asemeni, din urzeală. Dacă mai iese la iveală În bătăturile acele, În lucruri care sunt din piele, Sau dacă iese în urzeală, Înseamnă că e o spuzeală De lepră care a atins Lucrul, și trebuie aprins; Deci lucrurile, într-un loc, Duse vor fi și arse-n foc. Haina, sau lucrul cel de piele, Ori bătăturile acele, Urzeala care s-au spălat Și de pe cari s-a observat Că rana leprei a pierit, Să se mai spele, îndoit; Deci să se spele, bunăoară, Lucrul acel, a doua oară. După ce-a fost astfel spălat, Lucrul acela e curat. Aceasta-i legea ce privește Rana de lepră ce lovește Haine de lână, in sau piele, Ori bătăturile acele, Urzelile pe cari le are, Sau lucrurile oarecare. Prin astă lege, declarate, Curate sunt, sau necurate.”