Iosua 9
9
Împărații țării se unesc
1Când cei care-au împărățit,
Peste Iordan, au auzit
De tot ceea ce s-a-ntâmplat,
O hotărâre au luat:
Pe cei ce stau peste Iordan,
Pe coasta mări spre Liban,
Pe coasta munților în vale –
Pe toți deci – au găsit cu cale,
În grabă, ca să îi unească,
Să poată să se-mpotrivească
Feciorilor lui Israel
Și să le țină piept. Astfel,
Hetiții și cu Amoriții,
Heviții și cu Iebusiții,
Poporul Canaaniților
Și neamul Fereziților,
2La învoială au căzut
Și-o înțelegere-au făcut,
Prin care s-au unit apoi
Și s-au gătit pentru război,
Să-i bată, prin puterea lor,
Pe Iosua și-al său popor.
Viclenia gabaoniților
3Când cei care au locuit
În Gabaon, au auzit
De ceea ce s-a petrecut
În Ierihon, de ce-au făcut
Iosua și poporul lui
Contra cetății Aiului,
4Au hotărât că e mai bine,
Cu vicleșug, piept, a le ține,
Israeliților. Astfel,
Ei au trimis în Israel –
În mare grabă – o solie.
Solii – pentru călătorie –
Burdufuri vechi, de vin, aveau;
Rupte, cu petece, erau
Acestea, ca și sacii lor,
Din spatele măgarilor.
5Încălțămintea învechită
Le era ruptă și cârpită,
Iar straiele de-asemenea.
Chiar pâinea veche-a fost și ea,
Mucegăită și uscată,
Părând a fi, mult timp, păstrată.
6Astfel gătiți, solii s-au dus
Până la Iosua și-au spus,
Față de adunarea toată
Cari, la Ghilgal, era aflată:
„Iată, din depărtări venim
Până la tine, căci dorim,
Ceva, să-ți cerem: vrem ca voi
Să faceți legământ cu noi.”
7A lui Israel adunare
A zis atunci: „Nu cumva, oare,
În al nost’ mijloc locuiți
Și din acest motiv veniți,
Să faceți legământ, cu noi?”
8Solii răspunseră apoi,
Lui Iosua și alor săi:
„Iată, suntem toți robi ai tăi.”
Atunci, Iosua zise: „Vreți
Să-mi spuneți dar, cine sunteți
Și de prin ce ținut veniți?
În care țară, locuiți?”
9Ei au răspuns: „Robii tăi, iată,
Vin dintr-o țară-ndepărtată,
Căci auzit-au, tot mereu,
De al tău Domn și Dumnezeu –
De tot ceea ce a făcut
În al Egiptului ținut,
10Și despre ceea ce-au pățit
Aceia care au domnit,
Peste-Amoriți ca împărați
Dincolo de Iordan, aflați.
Am auzit despre Sihon –
Cel ce fusese la Hesbon –
Și despre Og – cel care-a stat,
La Aștarot, ca împărat,
Peste-al Basanului ținut.
11Când au aflat ce le-a făcut
Domnul, bătrânii toți pe care
A noastră țărișoară-i are,
La drum, îndată, ne-au trimis,
În fața voastră, și ne-au zis:
„Merinde să vă luați voi
Și înaintea lor apoi,
Să mergeți. Când îi întâlniți,
În acest fel, să le vorbiți:
„Vă suntem robi. Acuma voi
Să faceți ce doriți, cu noi.
12Iată ce pâine am mâncat:
Caldă era când am plecat –
În urmă cu mult timp – la drum.
Mucegăită e acum
Și s-a uscat. De-abia mai țin
13Burdufurile pentru vin.
Toate-au fost noi când le-am umplut,
Însă de-atuncea, a trecut
Mult timp, iar noi le-am peticit.
Încălțămintea s-a-nvechit –
La fel și straiul de pe noi –
De când plecat-am către voi,
De greutatea drumului,
Din pricina lungimii lui.”
14Atunci, bărbații, din popor
Luară din merindea lor,
Fără ca-ntâi să fi-ncercat,
Pe Domnul, de a-L fi-ntrebat,
15Iar Iosua pace-a făcut
Îndată de cum i-a văzut
Și-a încheiat un legământ –
Bazat doar pe al lor cuvânt –
Că-n viață îi va fi lăsat.
Toți căpitanii au jurat
Și-au întărit, în acest fel,
Ceea ce le promise el.
16După trei zile, a aflat
Poporul că e înșelat,
Pentru că oamenii acei
Fuseseră vecini cu ei,
Căci locuia neamul acel
În mijlocul lui Israel.
17Fiii lui Israel porniră
Și după trei zile sosiră
Lângă cetățile pe care,
În țară, acel neam le are.
Iată dar cum au fost chemate:
E Gabaon prima cetate;
Chefira, cea de-a doua este;
Berot, a treia se numește;
Iar cea de-a patra o găsim
Numită Chiriat-Iarim.
18Când i-au găsit, nu i-au bătut
Din pricină că au făcut
Mai marii lor, un legământ,
Jurând pe Dumnezeu Cel Sfânt,
Că neamul le va fi cruțat
Fiind în viață-apoi lăsat.
A lui Israel adunare –
Furioasă-atunci – în gura mare,
A început ca să cârtească
Și-apoi să le-nvinovățească
Pe căpeteniile lor.
19Dar căpitanii din popor
Au spus, îndată: „Am jurat,
Pe Dumnezeu, când ne-am legat
Precum că-i vom lăsa în pace.
20De-aceea, iată ce vom face:
Nu-i vom ucide, căci apoi
Are să vină peste noi,
Focul mâniei Domnului
Din pricina cuvântului
Prin care noi suntem legați.
Cu viață deci, vor fi lăsați.”
21Poporul tot s-a învoit
Cu felu-n care au vorbit
Și a strigat: „Vrem să trăiască!”
Au început să-i folosească
Apoi, la muncă. Treaba lor
Era tăiatul lemnelor
Și scosul apei, ne-ncetat.
În felu-acesta au lucrat
Și au trudit cu mic cu mare,
Pentru întreaga adunare.
22Iosua i-a chemat la el
Și le-a vorbit în acest fel:
„De ce ne-ați înșelat, zicând:
„Noi, de departe, suntem”, când
Iată, de fapt, vedem că voi
Ați locuit chiar între noi?
23Sunteți de-acuma, blestemați
Ca în robie doar, să stați,
Apă și lemn cărând mereu,
La casele Domnului meu.”
24Ei au răspuns: „Am auzit
Tot ceea ce a poruncit
Domnul și Dumnezeul tău,
Vorbind cu Moise, robul Său.
În felu-acesta am aflat
Precum că vouă vă e dat
Acest ținut, să-l stăpâniți,
Urmând să fie nimiciți
Toți cei ce-n țară locuiesc.
Când am văzut că se-mplinesc
Aste cuvinte și-am aflat
Că-n țară, voi ați și intrat,
O mare frică ne-a cuprins,
Îndată. Astfel, înadins
Noi am lucrat așa cum știi,
Ca să putem rămâne vii.
25Suntem supuși ai mâinii tale:
Acuma, ce găsești cu cale
Că-i drept și bine pentru noi,
Tu hotărăște dar; și-apoi,
Fă bine numai, și ne spune,
Pentru că noi ne vom supune.”
26Iar Iosua a împlinit
Ce le-a promis: i-a izbăvit
Din mâna-ntregului popor.
27Din ziua ‘ceea, neamul lor
Ajunse-a fi-ntrebuințat
Doar pentru-al lemnelor tăiat
Și pentru-a scoate apa care,
A lui Israel adunare,
Neîncetat, o folosea.
Lemne duceau, de-asemenea,
Pentru altarul Domnului,
Cu apa necesară lui.
Ei le cărau – bine-nțeles –
În locul care-a fost ales
Pentru altar, de Dumnezeu;
Aceasta fac și azi, mereu.
Selectat acum:
Iosua 9: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca