Întreg poporul adunat
Atunci, acolo, a strigat:
„Află că nici nu ne gândim,
Pe Domnul, să Îl părăsim!
Departe-i acest gând, de noi!
Nu vom sluji pe alți-apoi,
Căci nu dorim alți dumnezei!
Nu vrem să ne-nchinăm la ei!
Căci iată, numai Dumnezeu
Este al nostru Domn, mereu.
În al Egiptului ținut,
Minuni și semne a făcut.
Dintr-o robie grea și-amară,
Ne-a scos și-apoi, ne-a dat o țară.
Pe drumul ce l-am străbătut,
Printre popoare am trecut
Și numai Domnul Dumnezeu
E Cel ce ne-a păzit, mereu.
Toate popoarele-ntâlnite,
De Domnul fost-au izgonite.
Apoi, poporul Amorit
Care în țară-a locuit,
A fost, în urmă, alungat
Și-n locul lui, ne-am așezat.
Domnul e-al nostru Dumnezeu,
Și Lui o să-I slujim mereu!”
Iosua a vorbit apoi:
„Nu-L veți sluji, pe Domnul, voi,
Pentru că sfânt e Dumnezeu,
Și e gelos. De-aceea, eu
Vă spun de-acuma, ca să știți:
Nu veți scăpa nepedepsiți.
Fărădelegea săvârșită
Va primi plata cuvenită.
Aflați dar, că nici un păcat,
De Domnul, nu va fi iertat.
Atunci când o să-L părăsiți –
Pe-alți dumnezei să îi slujiți –
El se va-ntoarce către voi
Și vă va face rău apoi.
Dacă, de El, nu vă veți ține –
Chiar dacă-ntâi va făcut bine –
Puteți încredințați să fiți,
Că veți ajunge nimiciți.”
„Nu!”– a răspuns poporu-apoi –
„Căci Domnului, vom sluji noi!”